Timpul

Inchisa intr-o cutie demonica incearca sa isi gaseasca linistea pierduta in urma unwi furtuni de urlete disperate ce implorau doar liniste vesnica asternuta pe cerul liber. E doar un cimitir si multa ceata in drumurile ratacite ce le mangaiam odata cu atata atentie condusa de pasi repezi ai sufletului. Expresia oribila a chipului lui trist ma facea sa tresar la fiecare privire de gheata . . . Totul era asa de negru, ma hraneam cu scarba din lucrurile fara nici o exprimare ce dadeau nastere dezamagirii. Nu vreau sa imbatranesc sub ramurile unui copac mort.