duminică, 29 aprilie 2012

Iar..

mmmmda , imi pare rau ca nu am mai postat pe blog dar situatia prin care trec atat de greu imi provoaca scarba si tristete..Nu as vrea sa dau detalii despre acest lucru.. voi mai posta pe blog cand o sa pot.. pa :*

marți, 24 aprilie 2012

Pfuuuu

Hey micutilooor <3 Vreau sa va spun ca, din pacate ideea cu site-ul a cazut. Din multe motive banale si importante. Nu vreau sa dau prea multe detalii. Site-ul va ramane ceva pentru planurile din viitorul apropiat. Cand voi considera ca atunci este momentul il voi face. Deocamdata raman cu micutul ( MARE) blog al meu . ^^

luni, 23 aprilie 2012

Hey dragilor. ^^ Vreau sa fac inca un anunt.:)) Din cate am observat blog-ul nu are prea mult succes din cauza ca nu multi oameni il vizioneaza. , si ma gandeam sa fac o schimbare . Am considerat ca un site personal  va fi mult mai util , mult mai populat de oameni interesati de munca mea:) . Deocamdata nu am creat acest site, dar cand va fii gata il voi posta si pe Blog si pe pagina oficiala  de facebook a Blog-ului. :d Voi face o mica colaborare cu un prieten apropiat ce ma va ajuta la micile  lucruri la care eu nu ma pricep :)). Sper sa iasa ceva superb si multi oameni ce vor citii <3. 


Timpul

Inchisa intr-o cutie demonica incearca sa isi gaseasca linistea pierduta in urma unwi furtuni de urlete disperate ce implorau doar liniste vesnica asternuta pe cerul liber. E doar un cimitir si multa ceata in drumurile ratacite ce le mangaiam odata cu atata atentie condusa de pasi repezi ai sufletului. Expresia oribila a chipului lui trist ma facea sa tresar la fiecare privire de gheata . . . Totul era asa de negru, ma hraneam cu scarba din lucrurile fara nici o exprimare ce dadeau nastere dezamagirii. Nu vreau sa imbatranesc sub ramurile unui copac mort.

Despre tine

Privind cu scabra amintirile ce imi provocau durere intensa . Las o pagina rupta din trecutul iadului.. pasesc cu teama spre o noua sansa armonizata cu valsul razelor de soare .Ma scufund intr-o noua sansa ce mi-a fost daruita atat de brusc..Tu esi departe de mine si sufletul meu singur , tu pleci departe spre stele asternute pe cerul negru ca o pelerina de umbre. Ma lasi inchisa in abisul alb ce exprima doar banalitate..Dar cand ploaia se va lovii de asfaltul uscat , tu vei stii ca pentru tine plang.

duminică, 22 aprilie 2012

You make me feel ....

Imi amintesc cum traiam fara niciun stres pe melodia asta, savuram cu pofta fiecare clipa petrecuta intr-o zi cu soare, o zi pe care toti o visam in zilele ploioase. Nu ma interesa de realitate sau vise, doar traiam si ma bucuram de buna dispozitie ce isi facea aparitia  brusc in inima mea, ma simteam atat de nepasatoare si vesela..

Sa te opresti?

Si daca te-ai oprii din drumul sumbru si ai privii cu sensibilitate amurgul marei..De ce sa opresti o lume de vise scufundate in propriile fabule? De ce sa sper inutil ca tu te vei intoarce? Cu zambetul suav pe buzele usor crapate ce imi dadeau fiori numai cand le sorbeam din priviri..Ma opresc din realitate si parcurg lumea fanteziei..Las sfoara realitatii in pustietate, departe de orice fericire..Savurez momentele unice pe care le traiesc in micul meu paradis de care doar eu stiu..Ma impletesc delicat cu paradisul, devenim un singur element. Elementul vesnic al puritatii , si pare atat de simplu sa atingi o stea doar cu privirea insetata de iubire ..Si ma opresc , ma opresc brusc din visele mele siropoase si profunde. Privesc in gol,spre nicaieri..Nici macar sunetul valurilor ce se spargeau cu putere de mal nu imi aduceau liniste..Nu  vedeam nimic fara EL...Nu ma opream la nici o amintire ce imi rascolea cu violeta mintea tulburata de prea mult haos si intrebari fara raspunsuri..Nu vedeam sfarsitul ..Plecam departe de lume, ma duceam spre o noua sansa din trecut amestecata printre greseli.

Adevar?!

Pe strazi goale umbla un suflet abandonat de rai, cautandu-si un colt plin de soare in care sa se rasfete cum o facea odata ..Se ascunde ca un liliac de zii..Mii de suflete ce i se alatura EI..Vise bantuite de agonie si iluzii ce le mangaia in pagini de trecut...Soapte irosite in noptile albe ce ii zdrobeau sperantele..Doar falsuri, doar o oglinda sparta din care iese crudul adevar. Acel adevar, acel adevar ce ne macelareste si ultimul strop de aromie bazata pe fantezii..Ne va chinuii mereu, ca un ucigas obsedat de durere profunda si vesnica..Mereu ne va bantuii cu spaima si cruzime..Vom fi alungati de propriul suflet lasat in pustietate..Ah, ce dor imi e de zilele ploioase in care analizam orice picatura de apa curata ce cadea din cerul fumuriu...Dadeam nastere unei noi sperante, bineinteles spulberata de c*rva realitate.

Si imi e teama

Si ma aduci iar pe pamantul lovit de picaturi pure de ploaie..Ma trantesti cu violenta pe covorul verde de frunze    vii..Uita-te in ochii mei , in ochii in care ai privit iadul dincolo de rai..uita-te in lumea in care ai facut primii pasi cu inima cazuta spre stele..uita-te in eternitatea de momente pe care le-am trait intens..Priveste departe de orice trecut,priveste departe de pagini rupte dintr-un jurnal al universului..Mangaie-mi frica ce o tin ascunsa in coltul iertarii ..Aduna-ti toata puterea si scapa-ma din umbre inselatoare..Intinde-mi mana spre o noua sansa pe care vreau sa o imbratisez etern..Nu vreau sa tanjesc dupa acele senzatii ce ma purtau pe valuri de fiori..Nu vreau sa privesc alta lume fara baletul razelor de soare...Nu vreau sa pleci mandru cu privirea spre cerul senin spunand cu vocea tremurand " Ridica-te singura"

vineri, 20 aprilie 2012

Because of you.

Tu , pentru ca tu aduci razele de lumina orbitoare ce iti patrund in sufletul pustiu si muscat de sange, pentru ca tu indepartezi rasaritul pur si aduci  fragil pe cerul negru ca o umbra , regina alba..luna. Pentru ca tu te joci cu stelele universului si mangai orice clipa traita in rai. Pentru ca tu ai vointa sa fii invincibil peste oceanul adanc de amintiri. Pentru ca tu lasi trecutul in  urma doar ca o pagina folosita..Pentru ca tu ai puterea de a controla sentimentele unui suflet naufragiat. Pentru ca tu ai curajul sa pasesti pe nisipul fierbinte de pe o plaja unde doar pescarusii infometati se mai aud.. Pentru ca tu invingi orice lacrima varsata cu un motiv tragic, pentru ca tu meriti sa iubesti liber,departe de orice gand murdar ascuns in umbra. Pentru ca tu ai dreptul sa fii cine vrei tu,pentru ca tu poti numara noptile albe pana la infinit. Pentru ca tu alergi pe un pod de vise construite simultan.. Pentru ca tu esti tineretea vesnica.. Pentru ca tu ai propriile vicii, pentru ca tu reusesti sa aduci haina verde a copacilor inapoi,pentru ca tu mereu vei avea dreptul sa alergi pe un curcubeu indiferent de realitatea crunta.

Ceva tipic omenirii

Si indraznesti sa imi furi linistea ca un maniac de suflete ucise..Musti cu pofta din suferinta mea profunda si ma domini ca pe o marioneta lasata in voia sortii..Iti lasi ura sa te controleze ca pe o papusa, devii un infern real..In care toata armonia moare zdrobita de iluzii, iluziile care se citea realitatea crunta..Realitatea pe care o loveam cu sila stiind ca e inutil..Stiam ca iadul ma va inghiti cu nerabdare..Stiam ca nu voi mai vedea niciodata apusul divin aratandu-si splendoarea in propriul mister..Si totusi ma simteam inutila, o umbra ce isi petrecea vesnicia banala intr-o inchisoare de suflete...O puritate controlata de obsesia pentru durere...Doar minciuni murdare se aratau prin peisajul dezgustator pe care il priveam cu scarba..Peisajul ce mi-a distrus toate sperantele pe care le construisem in paradis..Sau ma rog, paradisul iluziilor..Minciuni , Durere , si oameni falsi..Controlati de ispitele vietii. Doar ceata , doar falsuri...

miercuri, 18 aprilie 2012

O perioada grea.

Hey dragi cititori ^.^ vreau sa fac un anunt foarte important , din pacate nu o sa mai scriu atat de des pe Blog din motive personale . Nu ma simt prea bine , sentimental . ;-j Dar voi incerca sa imi scriu parerile,sentimentele..si multe alte lucruri. Va multumesc. ;* Paaa :-h

Nisip purtat de vant .

Este pustiu ...ca o plaja abandonata de soarele divin ce domina pamantul..Norii albi ca un vis frumos dispar spre frumosul paradis..Tanjesti dupa o atingere de inger ucis..ucis de lacrimile unui suflet gol plutind pe un ocean de amintiri..Dar va fi atat de departe , va fi atat de departe amurgul pe care il sorbeam din priviri , copacii batrani isi plang podoaba verde imbratisata de asfaltul inghetat..Valurile spumoase ale marii inghit nisipul auriu purtat de vant, odata cu el si dragostea mea.. Amintiri , da..amintirile.Amintirile care si acum imi tulbura frumoasa liniste, amintirile ce imi vor bantuii viitorul..amintirile ascunse in umbra,inecate in lava..Si totusi vii.

marți, 17 aprilie 2012

Never Too Late

Si mangaiam delicat cerul albastru ca ochii lui..Soarele ma topea cu caldura lui insuportabila ce imi invada pielea, ganduri..emotii..Nu stiu ce fac pe lume , nu stiu de ce te ranesc inconstienta..nu stiu daca apusul va mai fii de partea mea..Te lasam singur in pustietate,abandonat pe o bucata rece de asfalt..Eu plecam , plecam departe de paradis..Plecam departe de caldura ta, ce imi lumina realitatea in culori senine..Sa iti mai ofer inca un zambet, inca o privire de cristal..Amurgul domina cu mandrie peste noi..Suntem atat de departe , atat de dezamagiti..Inghitim in sec de fiecare data cand o cearta se aprinde mai ceva ca o flacra..Zambete false astern pe chipuri inocente..Ingeri raniti de tristete...Dorul ne apasa , realitatea ne ucide chinuitor..Timpul blestemat , se duce...odata cu clipele aprinse in care ne sopteam "stele".. Si crezi ca e usor , ca totul este o iluzie neagra ce stapaneste un suflet..Si crezi uneori ca totul s-a terminat, sfarsitul unor trandafiri ofiliti de trecut..Firul realitatii te trage in umbra..Si e atat de greu sa gasesti solutia,sa intinzi mana spre o alta sansa..Dar tu speri , inca speri..Eu dispar ca o fantoma , bantui visele din trecut. Stelele divine ce iti admira splendoarea vesnica..Si eu dispar pe un munte de regrete, facute praf si pulbere de optimism..Dar ma intorc la tine .

Gradina cu spini .

Mii de fiori de gheata ii patrund in corpul ranit, picaturile  de sange se prelingeau atat de incet  pe pulover-ul ei de culoare cafenie , alerga. disperata spre asfintitul divin..Simtea  cum inima ei cade,cade in mii de cioburi. Cioburile  dragostei..Cioburile care ii patrund in sufletul "bandajat" , realitatea o loveste atat de tare..Dar ea nu cade , chinuita de vise, de minciuni murdare ce ii domina viata plina de tristete intensa..Alearga prin gradina cu spini, spinii trecutului..spinii ce ii dau cosmaruri ingrozitoare, spinii ce o cuprind chinuitor si fura linistea,haosul o urmareste cu obsesie.. .Dragostea ei fuge departe de paradis , inecata in dispret si lacrimi..Este naufragiata in inima lui..Picioarele ei zgariate si albe ca laptele pasesc pe spini ascutiti ce ii provoaca durere..Nu ii pasa , ea vroia doar sa ajunga spre stele , sa calatoreasca ca o pasare pe cerul liber si plin de mister..Era atat de greu , se hranea cu suferinta adanca ce ii picta viata in negru sumbru..Umbre sinistre..Era un infern real..Ea cade , cade in prapastia infinita de abis..S-a dus spre stele. Privind si azi blestemata dragoste..

luni, 16 aprilie 2012

Inconstienta.

Statea nemiscata intr-un colt de camera, privea in gol..Ochii ei galbeni ca mierea acum erau rosii ca sangele..Nu schita nici macar un oftat micut,respira atat de greu incat puteai sa crezi ca e pe cale sa isi dea duhul.. In mintea ei era un haos, un haos..Era atat de confuza si inconstienta incat rostea doar cuvintele lui " Preferi sa iti spui problemele altor persoane , nu mie " . Era socata , inconstienta in propria balta de lacrimi..Chipul ei palid nu exprima nimic..doar dezamagire , da..dezamagire. Isi lua destinul in maini si pleca mai departe, fara a se intoarce..

Teama..

Sunt speriata , sunt speriata ca inima mea va fi distrusa in cel mai chinuitor mod..sunt speriata ca rasaritul nu ma va mai mangaia cu splendoarea lui..sunt speriata ca nu voi mai putea niciodata sa imi unesc sufletul pur cu sufletul tau ascuns in umbra..sunt speriata ca nu iti voi mai spune niciodata ca luna mareata rasare in ochii tai de smarald.Sunt speriata ca nu voi mai putea atinge niciodata paradisul printre stelele gingase asezate pe peisajul negru ca o mantie de mister..Sunt speriata ca buzele tale carnoase si usor rosiatice nu imi vor mai  niciodata atinge pielea fina..Si mi-e teama de momentul in care privirea mea dezamagita va cadea in pamant si tu vei pleca, iti vei lua inima si ma vei parasi ca pe o marioneta aruncata pe o bucata de scena prafuita..Gandul ca poate stelele imi vor privii sfarsitul tragic intr-o balta de regrete vesnice..Drumul plin cu trandafiri rosii ca sangele va deveni o alee parasita imbratisata de spini ascutiti ca inima unui singuratic.. Sunt speriata ca noaptea nu va mai acoperii niciodata paradisul insorit cu care am invatat sa iubesc. Mi-e frica ca lacrimile inghetate se vor prelinge in chinuri..Sunt speriata ca ingerii nu vor mai dansa in jurul destinului inselator..Sunt speriata ca nu voi mai avea nimic, voi fi sora cu durerea ce imi va cuprinde inima si o va domina ca o ispita..Imi va lua toata armonia si ma va lasa abandonata langa o mare de sange, sangele realitati crude..pe care trebuie sa o savuram cu sila. Mi-e frica ca zambetul lui divin se va sterge ca o fantoma pierduta in asfintit.

Alone

Cat de straniu este gandul de singuratate , gandul care iti ucide si ultima picatura de viata. Ce se scurge incet prin corpul tau ranit de realitate..Sentimentul scarbos ce iti descopera inima inchisa intr-o celula neagra aruncata la un capat de iad..Este greu sa cauti drumul ratacit spre o noua viata, o noua sansa..Lanturile din umbra iti cuprind si ultima suflare..Esti ca un peste pe uscat, inima iti sta in loc poate pentru totdeauna, timpul..dusmanul tau, te urmareste cu obsesie, sperantele tale fug departe, si te abandoneaza intr-o barca parasita pe un lac gol si plin de spaima..Singuratatea din care musti cu sila, simtind atat de puternic visul ca intr-o buna zi soarele te va imbratisa cu razele lui de zeu.

Ultima data.

Si te lasi purtata de vantul rece , privesti in gol..iti macelaresti trecutul cu teama..Te ineci in lacrimi de dor , dorul de fericire..Adormi in umbra construita din sangele destinului..Ucizi fiecare amintire goala purtata de inima , si simti cum te stingi usor pe mantia alba a iernii. Pleci departe, departe de sarutarea sarata a realitatii.  Il sorbi din priviri ca si cum ar fi ultima data , ultima data cand ii atingi pielea fina ca matasea..ultima data cand inima ta o descopera pe a lui. Ultima data cand lacrimile voastre se unessc intr-un dans nesfarsit, jucandu-se cu focul unor clipe amare ,  te priveste dezamagit jucandu-se cu firele tale de par , iti  saruta  delicat fruntea si isi impleteste mainile solide pe soldurile tale micute si fragile... Armonia dintre voi dispare , ingerii canta la harpe deasupra voastra , inima iti ingheata atat de brusc..El pleaca, pleaca pentru totdeauna rostind cu sila o ultima speranta.. " Ne vedem in rai"

Mă înalţ spre cer .

Si eu ma inalt spre cer, dar tu ramai  si vei intelege sper ca eu voi plutii spre destinul crud si misterios , si simt ca te las ingerul meu..Te las departe de patura calda a soarelui..Te las in pustietate mangaiata de pamantul umed . Tu gingas zambesti cu lacrimile pe obrajii fierbinti , dar eu plec..Tu ramai ,  dar va fi tarziu..Va fi tarziu sa imi daruiesti ultima speranta, va fi tarziu..Tu le-ai ars pe toate , le-ai ars cu regretele tale ratacite..Ti-ai hranit durerea cu inocenta mea..Ti-ai impletit visele cu naivitatea mea..Si ai distrus o iubire de titan..Iar eu imi deschid aripile..si imbratisez cerul albastru ca o mare de lacrimi...Imi rostesti numele atat de delicat..Pentru ultima oara, pentru ultima oara imi privesti ochii dezamagiti de o soarta pierduta..Si nu vei stii niciodata , ca izvorul de lacrimi va fi viu pe norii albi ca zapada.. unde te voi privii jucandu-te cu suflete nevinovate.

Fum Negru.

Si este atat de dificil sa te ascunzi intr-o umbra acoperita de infern , sa cauti o ultima picatura de viata in locul acela negru si gol ca un suflet distrus..Sa mai respiri inca odata in pace cu gandul ca esti in paradis , sa privesti rasaritul dupa un munte de vise in care doar tu stapanesti totul..Este atat de greu sa visezi la fericire fara ca realitatea sa vina si sa strige " Trezeste-te, suntem in iad " . Uneori , iti provoci sila cand trebuie sa schitezi un zambet fals, o masca ruginita ascunsa in cenusa..Iti spui in gand " Sensul meu in viata este sa imi gasesc un sens "  dar fara rost , iti arunci toate visele la gunoi si pleci pe un drum ratacit cu o parte din inima care numai bate..Caldura soarelui nici nu indrazneste sa se arate , sa te topeasca cu razele imense si stralucitoare ..Privesti norii fumuri ce acopera tot "oceanul" albastru..Inca cauti  armonia ce iti saruta inima . 

Inchid ochii , sunt in abis .

Statea acolo , rezemata de un stejar batran ce ii trezeau atatea amintiri..Mainile ei micute si ranite de sentimente alunecau pe chipul sau angelic conturat in cel mai perfect mod..Rochia sa alba ca un nor pufos si splendoare , acum era patata cu mii de picaturi de lichid rosu.. Sangele se scurgea in voie pe rochia ei de printesa, inima ii inghetase in loc din prima clipa in care si-a soptit in sila " S-a terminat" . Parul ei negru ca pana corbului ii imbratisa chipul alb...Tremura ca un copil lovit de singuratate.. Isi mangaia sperantele cu o ultima strigare ..Glasul ei  se auzea inutil..Era singura in durerea profunda care ii va fi sora..Lacrimile reci ca gheata alunecau atat de greu pe obrajii ei uscati si rosiatici..Sangele aprins ii patrundea din ce in ce mai mult pe teritoriul pielii ..A avut un vis , iar cand el a murit..S-a stins ca o lumanare abandonata pe un fum negru..Privea apusul etern pentru ultima data , inchide ochii si se duce in abis cu pasi repezi.. A murit , a murit cu regretele apasate pe inima rupta in mii de bucatele.. a murit cu un vis. Acela de a mai atinge inca odata fericirea in care se scufunda dornica de vesnicie ..

duminică, 15 aprilie 2012

Sperante?!

Sperante...La ce sunt bune ?! Ne face sa ardem in propriul suspans cu inima in dinti la o noua sansa de fericire si ne distruge pacea. Tranteste toata usile sufletului si se inchide intr-o mica carapace . Urasc sperantele , si totusi sper..De ce? Pentru ca daca nu am "gusta" din sperante nu am mai fi, umani..Am fi doar inca o papusa aruncata la colectia de vechituri , nu sunt singura care uraste sperantele , te fac sa tremuri din toate incheieturile , iti taie brusc respiratia si simti cum cazi incet si dureros pe solul rece si gol..Urasc cand ma mint singura, cand ma fac sa cred ca totul s-a terminat intr-o poveste fara sfarsit..Si totusi sper, sunt multe sperante pe care le impartasim cu totii, chiar si cea mai banale sperante. Ex. Te uiti la Titanic si apare acea scena oribi de trista in care Jack moare de hipotermie, si totusi tu speri sa nu moara. Si iti stergi lacrimile cu servetele sifonate si aruncate langa tine. I know, e stupiid! Toti suntem stupizi atunci cand speram la cel mai banal lucru..la cea mai simpla chestiuta gandita vreodata..Ne lasam purtati de sperantele alea oribile ce iti pot  distruge visele in urmatoarea secunda.

Oficial ^^

http://www.facebook.com/pages/Pagini-de-viata-Oficial-Page/388524917845280  Pagina de FACEBOOK a blogului . ;o3 sii alte date pentru a ma contacta. Pentru o parere , o idee sau multe altele. ;*

ID : pentrucasuntstefi@yahoo.com
(Daca iei datele pentru misto-uri  si alte prostii nu te mai obosi :* , get a life bitch )

Fii LIBER !

Noapte , peisajul acela negru si patat cu micute cercuri luminoase ce iti sar in ochi intr-o clipita , admirandu-le splendoarea unica . Incercand cu toate puterile sa te ridici pana la paradisul intunecat sa cuprinzi in mainile tale micute si fragile o stea..O stea care sa iti arate destinul tau, speranta care te va face sa lupti in fiecare zi a vietii doar pentru un colt de rai propriu . Sa te duca departe de firul lung al realitatii , sa pasesti cu teama in galaxia plina de mister vesnic si frumusete proprie..Sa zambesti de parca ar fii pentru ultima oara , sa fii cine vrei tu sa fii . Sa faci ce vrei tu , fara sa intervina ceva in mica ta aventura. Sa fii piratul corabiei tale inconjurata cu fantezii copilaresti.. Ingeri ce canta la harpa in armonia noptii , notele muzicale ce danseaza in jurul tau un vals continu'..Sa conturezi sfarsitul in culoriile tale..

Emotiile astea .

Mmmmbun , pai pentru primul articol ma gandeam sa vorbesc despre o anumita tema,dar nu orice tema.. Un sentiment , un sentiment puternic..Si acela este : DRAGOSTE  . Este destul de ciudat sa vorbesc despre acest lucru pentru ca pe multi dintre noi ne scoate din sarite, ne scoate din minti  cand ne gandim la sentimentul asta maret si plin de riscuri..Riscul de a pierde o parte pretioasa din sufletul mic si sensibil care isi descopera nuditatea in fata cuiva, nuditatea aceea..in care iti deschizi usor sufletul lasand valuri de fiori sa iti patrunda in corp cand te conectezi cu prima atingere de "rai" . Raze de lumina iti patrund in micile umbre de "iad" . Sentimentul care se plimba liber prin tot corpul tau delicat si usor lovit de vise inchise . Sentimentul care are si o parte intunecata , in care multi cadem..Cadem in abisul acela rece de durere si lacrimi pierdute prin univers..Multi dintre noi cautam sarutarea firava a fericiri , caldura unui paradis in care doar TU sa fi stapan pe sentimentele tale. ( Aceste randuri nu au fost scrise pentru a fi intelese, doar sa le simti )

Intrare spectaculoasa?!

Hey Hey scumpilor ;* . Da stiu , nici mie nu imi vine sa cred ca dupa jumate de an , am revenit. :O Stiu este uimitooor, nici mie nu mi vine sa cred ca am inceput iar sa scriu pe blog . Nu mi-a fost usor sa iau aceasta decizie dar am fost incurajata de multe persoane ( va multumesc enorm ) dar vad ca aveau dreptate . Sa scriu pe blog este pasiunea mea cea mai mare . 8-> chiar daca unii hateri , nu dau nume( au bagat replici de genul " vai ai copiat de la mine vai " bla bla bla :-@ Adormeam pe scaun.Nu m-am lasat invinsa de niste vorbe aruncate in vant..Asa ca am inceput sa scriu iar ^^ oficial am revenit si debea astept sa imi exprim sentimentele , si multe alte lucruri. :*