Nisip purtat de vant .
Este pustiu ...ca o plaja abandonata de soarele divin ce domina pamantul..Norii albi ca un vis frumos dispar spre frumosul paradis..Tanjesti dupa o atingere de inger ucis..ucis de lacrimile unui suflet gol plutind pe un ocean de amintiri..Dar va fi atat de departe , va fi atat de departe amurgul pe care il sorbeam din priviri , copacii batrani isi plang podoaba verde imbratisata de asfaltul inghetat..Valurile spumoase ale marii inghit nisipul auriu purtat de vant, odata cu el si dragostea mea.. Amintiri , da..amintirile.Amintirile care si acum imi tulbura frumoasa liniste, amintirile ce imi vor bantuii viitorul..amintirile ascunse in umbra,inecate in lava..Si totusi vii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu