Never Too Late

Si mangaiam delicat cerul albastru ca ochii lui..Soarele ma topea cu caldura lui insuportabila ce imi invada pielea, ganduri..emotii..Nu stiu ce fac pe lume , nu stiu de ce te ranesc inconstienta..nu stiu daca apusul va mai fii de partea mea..Te lasam singur in pustietate,abandonat pe o bucata rece de asfalt..Eu plecam , plecam departe de paradis..Plecam departe de caldura ta, ce imi lumina realitatea in culori senine..Sa iti mai ofer inca un zambet, inca o privire de cristal..Amurgul domina cu mandrie peste noi..Suntem atat de departe , atat de dezamagiti..Inghitim in sec de fiecare data cand o cearta se aprinde mai ceva ca o flacra..Zambete false astern pe chipuri inocente..Ingeri raniti de tristete...Dorul ne apasa , realitatea ne ucide chinuitor..Timpul blestemat , se duce...odata cu clipele aprinse in care ne sopteam "stele".. Si crezi ca e usor , ca totul este o iluzie neagra ce stapaneste un suflet..Si crezi uneori ca totul s-a terminat, sfarsitul unor trandafiri ofiliti de trecut..Firul realitatii te trage in umbra..Si e atat de greu sa gasesti solutia,sa intinzi mana spre o alta sansa..Dar tu speri , inca speri..Eu dispar ca o fantoma , bantui visele din trecut. Stelele divine ce iti admira splendoarea vesnica..Si eu dispar pe un munte de regrete, facute praf si pulbere de optimism..Dar ma intorc la tine .