Adevar?!

Pe strazi goale umbla un suflet abandonat de rai, cautandu-si un colt plin de soare in care sa se rasfete cum o facea odata ..Se ascunde ca un liliac de zii..Mii de suflete ce i se alatura EI..Vise bantuite de agonie si iluzii ce le mangaia in pagini de trecut...Soapte irosite in noptile albe ce ii zdrobeau sperantele..Doar falsuri, doar o oglinda sparta din care iese crudul adevar. Acel adevar, acel adevar ce ne macelareste si ultimul strop de aromie bazata pe fantezii..Ne va chinuii mereu, ca un ucigas obsedat de durere profunda si vesnica..Mereu ne va bantuii cu spaima si cruzime..Vom fi alungati de propriul suflet lasat in pustietate..Ah, ce dor imi e de zilele ploioase in care analizam orice picatura de apa curata ce cadea din cerul fumuriu...Dadeam nastere unei noi sperante, bineinteles spulberata de c*rva realitate.