vineri, 30 septembrie 2011
Persoane
Ne indepartam...V-ai imaginat vreodata o lume neagra in care sa traim fara nici o persoana pe care o iubim atat de mult ? Plecam pe un drum diferit de alti...Ne amintim de momentele speciale ce le-am petrecut cu fiecare dintre cei mai importanti ...Lacrimile ne padrum chipul ...Ne imaginam cum ar fi daca am pierde toti oameni pe care ii iubim atat de mult si ne fac ziua mai buna cu un sfat sau o gluma inofensiva... Eu nu stiu ce m-as face cu oameni pe care ii iubesc...As fi o o fantoma ce traieste la poarta singuratati cersind putina iubire...Am realizat ca trebuie sa pretuiesc cu grija ce am si sper sa am toata viata,ma consider o persoana norocoasa ca am atatia oameni grozavi langa mine..Chiar daca uneori fac greseala de a uita pentru un moment de ei...Dar niciodata nu mi-as parasi persoanele dragi...Iubesc ceea ce am avut..Iubesc ceea ce am..si am sa iubesc ceea ce o sa am .
Un strop de nebunie .
Toti avem parte de putina nebunie in viata noastra..La mine, majoritatea lucrurilor sunt inconjurate de nebunie ...Mereu mi-a placut sa traiesc in nebunie si sa spun lucruri ciudate ,ciudate pentru alti..Pentru mine totul este obisnuit...Deseori mi s-a pus intrebarea " Esti emo ?" si am sa raspund nu,nu sunt emo . Doar pentru ca am o obsesie cu sangele asta nu inseamna ca sunt emo,majoritatea spuneti ca este acelasi lucru dar nu este ...Toti simpatizam lucruri diferite...Poate ca unei persoane ii place sa priveasca soarele stralucitor ce dogoreste corpul fiecaruia , poate ca altui om ii place sa se joace in zapada alba ca o perdea asternuta pe pamant. Asa cum si mie imi place sangele . Nu as numio dependenta...Acum sa nu va ganditi ca ma tai zi si noapte pe tot corpul sau omor cine stie ce finta, nu, doar ca...Cand vad sange sunt foarte atenta cum se imprastie peste tot si sincer ma fascineaza..Imi place sa simt cum imi curge pe pielea mea alba ca faina ...Uneori ma mai musc crunt de buza de jos pana pielea dispare si apare lichidul rosu ce se intinde pe toata buza curgand ca niste picaturi de apa...E doar un strop de nebunie in care traiesc .
Copilarie splendida .
Hei mici cititori,stateam in pat si tocmai mi-am amintit de o frumoasa fiinta din copilaria mea...Este vorba de catelusa mea ^.^ Lesy,care imi lipseste enorm...Totul a inceput cand aveam 7 ani...Stateam cuminte intr-o camera mare vopsita intr-o culoare calda de portocaliu intens...Eram asezata pe un covor pufos ca vata pe bat ,si ma uitam cu ochi cat cepele la desenele mele favorite...Cand dintr-o data s-a deschis usa mare din lemn si pe usa a aparut un barbat mare inalt cu o sclipire in ochi negri ca intunericul vesnic ...Era unchiul meu . ^.^ Ce imi adusese in brate o catelusa mica ce ma privea speriata cu niste ochi de sticla ...Avea o blana neagra stralucitoare pe care o mangaiam cu atentie...Era asa timida..Am avut cele mai frumoase momente din copilarie impreuna cu ea...Pana s-a stins incet din viata...Si a luat cu ea o parte din mine ce mereu va lipsi ...
O ploaie de frica .
Si imi este groaza ca va veni acea zi in care imi vei spune " adio"...Si ma vei lasa cu privirea adancita in pamant cu picaturi grele de lacrimi ravasite pe un chip angelic....Nu vreau sa pleci,chiar daca stiu ca va veni si ziua aceia oribila in care ne vom spune pentru ultima data " te iubesc " .
M-am saturat !
Mi-a ajuns pana in gat . Chiar numai suport sa vad cum un baiat care vrea sa se creada si el "smecher" rupe in bucati mari inima unei fete nevinovate care au pus suflet in orice cuvant . Poate ca uni dintre voi chiar nu va pasa sau nu realizati dar este chiar oribil ...Multi dintre baieti profita de fete,si-o trag si dupa le parasesc dureros ca un cutit in inima . De ce uni baieti chiar cred ca fetele sunt niste curve ?! De ce sa judeci o persoana daca nu ai apucat sa o cunosti asa cum este . Recunosc,mai exista si pitipoance care le curg balele dupa portofelul unui baiat bogat . Urasc acele persoane care nici nu isi dau seama ce prosti fac . Multe fete sunt luate drept trofee sau aproximativ toti aleg o fata cu frumusete exterioara si oribilitate pe interior...Sunt putini care aleg dupa frumusetea interioara ce dureaza vesnic nu ca cea exterioara ... Daca tot o sa continuati asa vor fi profitori si pitipoance pe toate drumurile .
Adevar ?
Vi se pare normal sa vina sa zica " te iubesc" dar tu sa simti in adancul inimi ca nu te iubeste...De ce sa ai sentimentul asta de teama ..Niciodata nu am crezut ca ma iubeste cu adevarat ..Dar inca sper sa ma insel in privinta acelui gand rau.. Ma simt pe din afara cand ma gandesc ca m-ar putea minti si ca celalalt..Imi e groaza de acel sentiment...Nu stiu daca chiar e adevarat ce spune..Da eu inca sper . :)
Stresant .
Vineri,o zi ce credeam ca va avea un inceput bun,din potriva...8:00 M-am trezit din cauza razelor puternice ce bateau puternic in geam ...Mi-am frecat incet ochi inca adormiti si m-am dat jos din pat..Picioarele pline de julituri si bandaje acum imi tremurau firav..Ma duc spre oglinda si raman socata . Vedeam o fata plina cu cearcane inca evidente,parul ei numai avea aceasi stralucire..Buclele matasoase disparuse si ele...Nasul carn si pufos acum era rosu aprins . Obraji ei albi ca fulgul acum ardeau gata sa explodeze ...Incercam sa realizez ca nu este un vis, eram eu .Si aratam groaznic . Raceala oribila ma cuprinsese din ce in ce mai tare . Zambetul meu larg si nevinovat acum era sters...Nu exprimam nimic...Incerc sa ating delicat oglinda sa ma conving ca nu e un vis . Am atins incet cu degetul oblinga rece,ce imi inghetase inima atunci cand am atinso...Nu era un vis..Minunat,acum eram plina de microbi si inconjurata de servetele . Acum de tot ce aveam nevoie este o cana mare de ciocolata calda si un telefon de la EL...Dar nu ma sunat...Chestia asta ma pus pe ganduri...Oare vroia sa scape de mine ?...Sau poate nu a avut timp ? ... E stresant ca nu pot stii ce gandesc alti despre fiecare lucru..Ar fi mult mai usor ...Ar fi mult mai usor sa vad ce sentimente ascunse au ceilalti ...Dar stiu ca e doar un vis ce nu prea se va implini niciodata din pacate...Deasta exista "incredere" increderea stupida pe care o pierdem uneori si o readucem la viata...O prostie dar totusi un ajutor...E stresant sa ma gandesc la astfel de lucruri in momentul asta ... Imi pun capul pe perna confortabila si incerc sa inchid ochi...Sa imi las gandurile sa se lepede de mintea mea...Sa fiu si eu relaxata odata in viata macar..Fara ganduri rele ce ma controleaza in fiecare zi sau noapte..Fara problemele cu care ma confrunt la orice ora...Fara lacrimi varsate degeaba pentru ceva ce pot rezolva fara sa ma smiorcai . Dar ar fi prea frumos ca sa fie adevarat,dar...Daca ma gandesc mai bine...Imi place viata mea asa cum este ea...Mereu stresanta si supra solicitata ...Nu cred ca m-as vedea relaxandu-ma la soare cu un suc in mana...Nu prea e de mine...Uneori ma stresez prea tare gandindu-ma la prostii marunte ...Dar totul e stresant, si imi place asa cum este .
joi, 29 septembrie 2011
I am beautiful no matter what they say
I am beatiful no matter what the say . You are beatiful no matter what the say .
Ceva obisnuit
Toti dintre noi obisnuim sa facem un lucru de foarte multe ori, adica hai sa o numim " dependenta"...Toti avem cel putin o dependenta ,Eu sunt dependenta de muzica . Ador sa stau ore in sir ascultand melodiile mele favorite care ma fac sa "inot" printre ganduri si amintiri ce sunt trezite din nou din somnul de veci . Imi place sa simt cum muzica imi intra prin vene si imi curge ca sangele rosu ca flacara de lumanare ...Alta dependenta a mea..Sa vorbesc ore in sir la telefon despre acelasi subiect dar fara sa ma plictisesc, uneori factura la telefon e foarte dureroasa ...Sunt dependenta sa imi scriu sentimentele mele pe blog pentru a ma descarca liber ca pasarea cerului . Sunt dependenta de carti dramatice combinate cu putin horror si dragoste.. Sunt dependenta de sentimentul acela pur ca o picatura de apa. Sentimentul numit " iubire",sunt dependenta sa iubesc sincer si intens fara sa imi bat joc de o persoana . sa cum zic alti " sa il i-au la misto" asta e o tampenie imensa. in fine . Sunt dependenta sa imi cer scuze chiar daca nu am facut nimic . Asa sunt eu . Mai bleaga >.< . Sunt dependenta de adrenalina..Sa simt cum inima imi ajunge in piept si sangele mi se opreste brusc fara a mai circula in vene..Un sentiment placut mie. Sunt dependenta de ochi caprui . Ochi aceia ce imi atrag privirea "rugandu-ma" sa ma holbez la ei minute bune, sunt dependenta de distractie . Imi place sa ma distrez in felul meu stiind cand sa ma opresc atunci cand este nevoie . Sunt dependenta de somn...As sta ore in sir dormind in liniste fara ca nimeni sa imi deranjeze superbul somn in care ma astern usor . Astea sunt doar niste dependente poate obisnuite pentru alti sau ciudate pentru majoritatea ...Toti avem o dependenta sau mai multe .
Confuzitate .
Ma uit in jur...Si pur si simplu sunt atat de confuza si intr-un fel dezgustata...Nu pot sa cred cum cineva se da batut atat de devreme si renunta asa de usor la vise si sperante ..Sunt multi care isi spun " e imposibil" macar ati incercat sa va straduiti ? De ce sa spui "niciodata" cand poti dovedi ca este posibil sa iti indeplinesti un vis..Si cu obstacole pe care le parcurgem cu greu dar intr-un final reusim sa o facem daca avem incredere. Sunt atat de confuza ca uni oameni se las pagubasi atat de usor....De ce toti o lasam balta fara sa ne straduim sa luptam pentru ceea ce dorim cu toata fiinta? De ce ne ascundem dupa o usa numita "vointa" ? Stam degeaba si doar cerem...Ati indeplini o dorinta nu este asa de simplu,dar ce farmec ar avea daca ar fi? Unde ar fi toata distractia aia si ambitia aia pe care se naste luptand pentru ceva ce chiar dorim...Ma uit in jur si vad oameni care renunta din prima..De ce se dau batuti pentru ceva ce chiar merita indeplinit...Imi frec ploapele obosite si incerc sa ma gandesc la ceva mult mai bun...Dar gandul de confuzitate ma macina si in ziua de azi .
Dorul din mine creste
Imi ating delicat cu degetul aratator,firele de par rebele ce sunt azvarlite pe fruntea meea fina...Imi frec ploapele obosite...Imi e dor de acele momente speciale in care zambeam sincer si nu trebuia sa ma prefac in fata cuiva..Imi e dor sa rad din nou cu aceasi pofta ...Imi e dor sa ma trezesc cand rasare soarele sa ies pe balcon si sa ascult cantecul pasarilor ce imi invioreaza urechile ...Imi e dor sa ma plimb din nou pe plaja pustie fara nici o vietate in afara de mine...Imi e dor sa privesc valurile spumoase ce le inghit nisipul atunci cand se zdrobesc de tarm...Imi e dor sa stau ore in sir cu o carte in mana si sa o citesc cu atat de multa curiozitate...Imi e dor de noptile in care ma plimbam pe aleile goale si admiram felinarele puternic aprinse ce imi bateau in ochii si ii faceau mai sclipitori ca un diamant ...Imi e dor de acel glas ca imi facea inima sa bate din ce in ce mai tare gata sa iasa din piept ..Imi e dor sa visez cu ochi deschisi pe un cer mov si nori albastri ...Imi e dor sa ma comport iar ca un copil mic ce face pe toata lumea sa rada...Imi e dor sa ascult cu atata atentie o persoana nevinovata...Imi e dor de un "te iubesc"
Prizonier in suflet .
V-ati gandit vreodata sa va inchideti inima intr-un loc numit singuratate? Mereu am gandul asta in minte...Ma macina in fiecare zi si noapte...Ma streseaza dar intr-un fel ma si calmeaza...De cand eram copil mi-a placut sa fiu inchisa in propriul trup...Sa imi tin prizoniere gandurile si sentimentele intr-o celula ....Nu povesteam nimanui ce mi se intampla...Continuam sa ma prefac ca totul e bine si sa zambesc fals de fiecare data..Credeam ca a ma descarca nu e tocmai pentru mine ...Aveam propriul stil in a ma descarca...Scriam pe blog sau ascultam muzica ce ma face mereu sa plutesc...Nu am crezut ca e bine sa te descarci in fata altor persoane...Poate ca le dadeam si lor sentimentul acela de nebunie ce inca infloreste in mine..Nu mi-a fost niciodata rusine sa recunosc ca sunt o nebuna notorie si singura...Defapt singura pana acum cateva zile...Dar bine bine asta e alta poveste . Cum spuneam...V-ati simtit vreodata incoltiti de niste sentimente pe care vrei sa le tii ascunse cu pretul vieti? Stiu sigur ca nu sunt singura persoana care face altfel de lucruri. Stiu ca mult dintre noi ne inchidem in noi si scoatem la suprafata zambete false si minciuni marunte de genul " Ma simt bine ,n-am nimic. Totul e super " . Poate ca a minti uneori e un lucru bun...Pentru ca ferim oameni dragi de crudul adevar...Ce usor ar fi fost daca am trai fara nici o lacrima varsata din tristete,sa nu exista raul oribil ce traieste prin fiecare colt al lumi...Dar daca nu ar exista suferinta nu ar mai exista si fericire...Doua sentimente pozitive si negative...Poate ca uneori sentimentul de tristete ne inchide in noi si nu ne mai lasa sa scapam din mainile sale ...Eu una urasc fericirea, o urasc atat de mult in cat imi e scarba de acel sentiment,pentru ca stiu ca dureaza prea putin .
Un zambet .
10:00 Sunt trezita de sunetul enervant al telefonului,ma ridic in fund si imi frec ploapele inca adormite . Dau cearceaful de pe mine si ma ridic lenesa din pat . Ma simteam atat de rau ...Dar dintr-o data un zambet larg mi se naste pe fata,nu stiam ce se intampla....Nu stiam de ce m-am trezit zambind ....I-au halatul de langa pat si pornesc spre baie . Ma lepad de halatul alb si pufos si de pijamalele dragute colorate . Trupul meu ramane dezgolit,ma siteam ca o "Eva" . Dar logic ca era doar imaginatia mea aceia ciudata . Imi mangai usor coapsele si simp cum senzualitatea pune stapanire usor pe mine ...Intru in cabina de dus si las picaturile de apa lina sa mi se zdrobeasca crunt si inspaimantator de corpul sensibil...Ma simteam ca o femeie a apei ...Parca eram regina unui ocean intreg si plin de mister...Revin cu picioarele pe pamant cand in minte imi apare "scena" de mai devreme...Aceia cand m-am trezit cu o lene ingrozitoate si in cateva minute aveam un zambet larg pe chip ce imi nastea bucurie si poate putina nebunie ...Imi ating delicat buzele umede cu degetul aratator...Si soptesc 3 cuvinte..." Somebody to love "....Yeah .
miercuri, 28 septembrie 2011
Nu totul dureaza pana la sfarsit .
Stau rezemata de masa din bucatarie sorbind dintr-o cafea fierbinte..Cofeina imi intra in sange si ma face sa ma gandesc la trecut la prezent si la viitor...Poate ca am avut multe intrebari pe parcursul vieti dar nimeni nu mi-a raspuns..si poate nici la intrebarea asta nu imi va raspunde nimeni...Oare ma va iubi vesnic? Imi e frica de ziua in care imi va spune " nu mai ai ce cauta in viata mea"...Imi e scarba de acel sentiment pe care il traiesc cu teama in mine...Gandurile imi trec prea repede in cap ca sa ma hotarasc la ceva sigur...Stiu ca nu totul dureaza vesnic...Si poate ca le stric visele altora dar din pacate asta e realitatea..Stiu bine ca va fi momentul in care sa imi i-au la revedere de la el,dar gandul ma macina prea tare cand se va intampla acel moment ingrozitor ce imi da fiori pe sina spinari ...Incerc sa ma calmez privind pe geam...Regina nopti luna,isi face aparitia intr-un mod misterios ce ma face sa imi dau seama ca o face atat de speciala prin eleganta ei...Stele o acompaniaza cu placere pe cerul negru ca un carbune...Mintea iar imi zboara la el...Un zambet sincer imi apare pe chipul obosit ....Ploapele mele se umezesc la cateva picaturi de lacrimi nevinovate...Imi ridic incet degetul aratator si imi sterg lacrimile cu atentie...Cearcanele inca nu mi-au disparut...Se pare ca noptile albe ies in sfarsit in evidenta...Zambetul inca nu imi este sters...Inima imi surade dupa glasul lui suav...Si voi trai mereu cu frica in inima ca intr-o buna zi il voi pierde .
Pot sa zbor .
Pot sa zbor...Pot sa simt cum ating cu atentie fiecare nor pufos si alb ca un fulg de nea ce se asterne pe crengile batrane ale copacilor iarna,pot sa trec prin orice lucru si sa o scot pana la capat cu greutatile vieti...Pot sa plang cu lacrimi nevinovate..Pot sa rad cu pofta...Pot sa cred in ceva mai bun...Pot sa am inca odata sansa de a reusi la ceva ce mi-am propus de mult timp..Pot sa zambesc din nou fara sa ma prefac . Pot sa privesc un peisaj ore in sir fara sa ma plictisesc...Pot sa iubesc din nou cu aceasi pasiune si sinceritate cu care m-am obisnuit de ceva timp...Pot sa ajut oameni pentru ca vreau sa nu planga nimeni pe acest pamant minunat..Ci doar eu...Pot sa incurajez o persoana si sa o fac sa realizeze ca dupa furtuna rasare si soarele puternic ce ne incalzeste sufletul intr-un fel magic si special... Pot sa zbor printre ganduri si sa nu ma opresc la nici un obstacol ce imi iese in drum... Pot sa imi adun gandurile rele si sa le dau intr-un foc vesnic in care sa se stinga odata cu suferinta mea si lacrimile irosite in miezul nopti pline ...Pot sa cred din nou .
Nui asa de usor
La prima vedere, sa te indragostesti pare atat de simplu si de usor ...Dar nui asa...Dar in fine, primele lucruri care ti se pare simple sunt mereu cele mai complicate,sa iubesti nui chiar asa de simplu.Trebuie sa rezisti tentatiei de a face reprosuri la gelozia ta necontrolata...Sa iti stergi mereu lacrima rece de pe obraz atunci cand aluneca fara rost...Sa zambesti cu bucurie in suflet la o impacare dulce. Nu totul este asa usor, uneori din cauza geloziei exagerate pierzi incet persoana ce credeai ca iti va fi alaturi o perioada foarte buna de timp si ca te va iubi doar pe tine...Sa iti tii in frau o rautate si dezamagire nu e prea simplu sa mergi mai departe fara nici o lacrima varsata din cauza lui...Dar sentimentul asta nevinovat are si el partile lui bune..Ne aduce in suflet mai multa caldura si sinceritate cu persoana ce ii dedicam fiecare clipa...Ne face sa plutin ore in sir cu capul in nori visand la pereti " roz" si la poezi de amor...Poate pentru alti este o povara acest sentiment si spun " imi e scarba" acei oameni dau dovada de lipsa de inima si o piatra ce e asezata in loc de suflet .
Felul in care traim .
V-ati gandit vreodata sa va doriti alta viata ?! Uneori,si eu imi spun " vreau alta viata " . Dar nu cred ca mi-ar conveni alta viata . Ma multumesc si cu viata mea banala in care mai am si momente cand risipesc lacrimi ce cad lini pe obraji mei ce ard ca un carbune,dar si momente cand zambesc in sfarsit sincer si nu trebuie sa ma ascund dupa minciuni marunte ....Chiar daca nu am o viata asa palpitanta plina de aventuri,as putea spune ca nu mi-as schimba felul de viata pentru nimic in lume ...Poate ca va plictiseste aceste amanunte fara sens dar cred ca mi-ati da dreptate, nu cred ca cineva s-ar obisnui foarte relaxat cu un nou mediu de a trai..Poate ca unii oameni chiar si-ar dori o viata mult mai...Incitanta decat o au acum dar majoritatea dintre noi ne multumim si cu acel micut lucru pe care il traim pana la capat, nu sunt mereu momente " roz" dar prin suferinta ne exprimam mult mai liber si este cel mai frumos sa simti ca dupa " ploaie vine si soarele arzator ce dogoreste"...E mult mai interesant sa mai suferi si cateodata...Poate ca uneori iti da o lectie importanta din care prinzi cate un amanunt mai mic, eu una nu mi-as schimba felul de viata pentru nimic in lume .
A doua oara .
Poate ca nu imi stiti povestea.Dar nu prea este mult de zis..Sunt o simpla fata ce "danseaza" prin peripetiile vieti. Acum mult timp m-am indragostit,credeam ca este baiatul viselor mele.Si asa a fost pentru jumate de an . Am avut niste momente pe care nu le voi uita niciodata. Am trecut prin multe momente tragice alaturi de el si chiar daca ne despartea sute de km,nu ne-am dat batuti si ne-am iubit incontinuare cu aceasi pasiune.Dar acum nu prea mai conteaza cine a iubit mai intens .Ce pot sa spun....Au fost niste momente care si acum traiesc ascunse in inima mea. Acest baiat mi-a provocat chiar foarte multe probleme psihice si fizice...Dar pana la urma cred ca a meritat tot efortul depus pentru el...Adoram ca lumea lui se invartea usor in jurul meu...Au fost si inca sunt niste amintiri superbe pe care mereu am sa le tin in suflet ...Dar stiti ca lucrurile frumoase nu dureaza pana la nesfarsit din pacate,si a venit momentul sa ii spun printre lacrimi grele " la revedere" nu a fost usor,am trecut printr-o perioada confuza si dezamagitoare...Pana intr-o seara,parea o seara obisnuita cu aceleasi subiecte de discuti ...Un prieten foarte apropiat mi-a facut cunostinta cu cel mai bun prieten al baiatului acela...Am fost curioasa sa vad ce fel de persoana este si sa ma conving singura daca laudele despre el sunt adevarate...Timpul a trecut ...Ne intelegeam si ne completam ca doua picaturi curate de apa ...Ne intelegeam foarte bine ....A fost singura persoana ce mi-a readus din nou zambetul sincer pe care il aveam foarte rar pe chipul alb ca neaua ...In sfarsit radeam cu aceasi pofta ca in trecut ...Ma atras din prima seara in care l-am cunoscut ...Vorbeam tot mai des unul cu celalalt ,pierdeam ore bune cu telefonul in mana vorbind ore in sir despre acelasi subiect fara sa ne plictisim. Simteam cum in mine se naste din nou scanteia aceia pe care nu o puteam controla...Dorinta de a ma indragosti inca odata punea stapanire pe mine...Simteam cum corpul imi tremura inocent la fiecare cuvant pe care il rostea cu atentie si atat de mult suflet..Pot spune ca , m-am indragostit inca odata cu aceasi intensitate si sentimente sincere pe care le-am marturisit unei noi persoane in viata mea caruia ii daruiesc fiecare minut din viata mea doar pentru al asculta cu atentie . Ma bucur ca am trecut prin perioada aceia crunta si iubesc din nou cu aceasi bucurie si inocenta cu care m-am obisnuit . Te iubesc .
Doarl el .
Bun poate ca v-am plictisit prea mult cu povestile mele despre dragostea simtita in orice fel,dar nu m-am putut abtine sa nu deschid blogul si sa va povestesc si voua .
Noapte,intuneric deplin ce te facea sa ai o spaima in inima dar totusi o senzatie placuta,eram fascinata de felinarele aprinse cu o lumina puternica ce se zarea de la o distanta mare...Un dor imens imi cuprinde sufletul si numai stau pe ganduri,pun mana pe telefon si formez numarul ce imi da palpitanti numai atunci cand il formez,astept cu nerabdare sa raspunda...Imi era asa dor de el...Simteam cum speranta ca va raspunde,creste in mine din ce in ce mai mult...A raspuns,la auzul cuvintelor " alo da?"glasul lui cald si jucaus imi incanta urechile,imi taiase rasuflarea,ochi imi erau bulbucati...Obraji gata sa explodeze la cat de rosi erau ...Mi-a luat cateva secunde sa imi readuc vocea normala si sa ii raspund. Nu ma mai saturam de vocea lui suava ce trezea in mine dorinta de a numai inchide niciodata . Rasul lui pervers ma facea sa ma gandesc numai la tentati vulgare...Pielea fina si alba ca faina acum era aspra.Tresaream ca o pisica speriata...Zambete sincere si inocente se nasteau cu bucurie pe chipul meu,ma facea sa plutesc pe un cer violet intens ...Ii iubeam glasul lin...Il iubeam pe el. Ma facea sa ma simt ca o mica printesa ce atragea privirea tuturor ce o zareau ...Din pacate,dupa ce si-a cerut scuze ca inchide ne-am luat politicos la revedere,si inima mea parca se rupea incet incet..ca o foaie de hartie...Am ramas ore in sir cu telefonul in mana,il strangeam mai tare ca oricand cu speranta ca imi va trimite un mesaj sau chiar mai bine,ma va suna ...Gandul mi-a ramas la el pana in zori zilei .
Noapte,intuneric deplin ce te facea sa ai o spaima in inima dar totusi o senzatie placuta,eram fascinata de felinarele aprinse cu o lumina puternica ce se zarea de la o distanta mare...Un dor imens imi cuprinde sufletul si numai stau pe ganduri,pun mana pe telefon si formez numarul ce imi da palpitanti numai atunci cand il formez,astept cu nerabdare sa raspunda...Imi era asa dor de el...Simteam cum speranta ca va raspunde,creste in mine din ce in ce mai mult...A raspuns,la auzul cuvintelor " alo da?"glasul lui cald si jucaus imi incanta urechile,imi taiase rasuflarea,ochi imi erau bulbucati...Obraji gata sa explodeze la cat de rosi erau ...Mi-a luat cateva secunde sa imi readuc vocea normala si sa ii raspund. Nu ma mai saturam de vocea lui suava ce trezea in mine dorinta de a numai inchide niciodata . Rasul lui pervers ma facea sa ma gandesc numai la tentati vulgare...Pielea fina si alba ca faina acum era aspra.Tresaream ca o pisica speriata...Zambete sincere si inocente se nasteau cu bucurie pe chipul meu,ma facea sa plutesc pe un cer violet intens ...Ii iubeam glasul lin...Il iubeam pe el. Ma facea sa ma simt ca o mica printesa ce atragea privirea tuturor ce o zareau ...Din pacate,dupa ce si-a cerut scuze ca inchide ne-am luat politicos la revedere,si inima mea parca se rupea incet incet..ca o foaie de hartie...Am ramas ore in sir cu telefonul in mana,il strangeam mai tare ca oricand cu speranta ca imi va trimite un mesaj sau chiar mai bine,ma va suna ...Gandul mi-a ramas la el pana in zori zilei .
O pereche de balerini .
O zi obisnuita de toamna cu aceasi moleseala si fara nici un chef de a misca un deget...Stau in statia de autobuz asteptand de cateva minute bune...Privirea imi este atrasa de frunzele rugini si "invechite" cazute pe pamant...Soarele nici el nu este absent de pe cerul albastru intens pe care nu se afla nici un nor alb ca neaua...Oameni circula grabiti de ceva anume,de parca ar fi un razboi ce tocmai s-a anuntat , pe toate partile.. Corpul delicat imi tresare ca o pisica speriata din cauza vantului lin ce imi da peste cap firele rebele de par ...Ajunsa in fata scoli dau de privirea unei fete retrasa intr-un colt ingust...Gandul ma macina sa ma duc la ea si sa vad ce s-a intamplat dar sunt oprita la auzul strigatelor din spate ale unei colege ...Nervoasa ca nu am facut ce mi-am propus,am bufnit intr-o rasuflare apasatoare . Imi aduc aminte de vara pierduta printre amintiri...Parca si acum imi este dor sa stau in fata focului alaturi de cei mai dragi oameni pe care i-am cunoscut...Gandul imi zboara la fata de mai devreme ...Era atat de frumoasa si nevinovata ...Chipul ei angelic acompaniat de firele parului de culoare neagra ca abanosul si ochi de smarald te facea sa ai o senzatie de uimire cand o priveai cat de speriata era ...Deschid ochi brusc si imi dau seama ca fusesem deranjata de sunetul clopotelului surzitor cea ce anunta pauza ...Ma ridic fulger de pe scaunul de lemn auriu si ma indrept spre usa de iesire...Merg agale pe un coridor lung care nu se mai sfarsea,si ma opresc in fata unei usi intre deschisa si trag cu ochiul la ce se intampla dincolo de usa...Era o camera luminoasa din cauza razelor puternice de soare ce bateau in geamul de sticla...Parchetul stralucea mandru..Pe pereti se aflau oglinzi mari in care te puteai privi ore in sir ...Mai trag putin cu ochiul si observ o silueta feminina imbracata intr-o rochie alba putin ridicata impletita toata cu dantela si trandafiri rosi pe corsetul superb din matase...Balerini de culoare crem deschis se faceau vazuti de la o prima privire ...Parul ei negru ca pana corbului era prins intr-un coc simplu dar totusi elegant...Fata se misca cu gratie si senzualitate prin toata camera dand nastere la multa eleganta si stil ...Era o balerina...O balerina ce se tot straduia sa aive o gratia desavarsita uitand de ranile provocate de cazaturile crunte pe care le avea . Isi intoarce putin privirea de inger si imi dau seama ca este aceeasi fata pe care am vazut in curtea scoli , eram socata dar tot odata uimita de delicatetea ei ce o exprima prin miscari atente si fabuloase . O clipa de neatentie si fata cade pe podeaua rece ....Strange din pumn si se ridica repede de pe parchetul inghetat ..Isi desface cu agilitate balerinii impletiti pe picioarele ei subtiri ca niste mici scobitori si ii arunca in oglinda mare din mijloc ...Isi strange lucrurile si iese grabita pe usa fara sa ma vada ...Din ziua aceia nu am mai vazuto niciodata..Dar stiu ca spiritul ei traieste in oglinda imensa si vegheaza fiecare miscare a unei balerine ce paseste in camera acea .
marți, 27 septembrie 2011
Sometimes
Uneori fug pe drumul ales gresit si invat ca toti mai facem greseli pe care le regretam dar le reparam cu un mic ajutor din viata. Uneori plang cu lacrimi reci si amare pentru ceva ce nu merita...Uneori sunt speriata de ziua de maine si ce se va intampla incontinua ..Uneori zambesc cu toata fiinta si ma simt norocoasa pentru ceea ce am si sper sa am pe vecie . ::) .
Beatiful .
Nu te uita la mine....Nu ma privi cu acei ochi goi si plini de spaima...Nu vreau sa cad iar intr-o ploaie de lacrimi in care sa ma scufund pana la nesfarsit...Cad intr-un gol negru ce imi distruge toate visele si sperantele cladite..Nu vreau sa am inca odata acea dorinta de moarte dureroasca plina cu sange rece ce imi ingheata inima in piept...Simt cum corpul meu este patruns de frica si respiratia imi este taiata...De ce se uita toti la mine? De ce un om este criticat pentru ceea ce este...De ce suntem exclusi din lucrurile frumoase pe care ni le dorim de atata timp,si sunt exilati intr-un loc inspaimantator ....Toti oameni ne privesc ca pe niste ciudati fara inima....Inchide ochi...Deschide usor gura...Dezlipeste buzele uscate una de cealalta...Si rosteste " Nu ma intereseaza ce spun alti " ...Imi ridic cu grija capul si imi adun firele rebele de pe fruntea alba ca varul...As vrea sa zambesc ca in trecut...Sa ma bucur de fiecare clipa traita intens...Sa nu fi cunoscut niciodata ce este suferinta crunta...Dar suferinta ne deschide ochi adormiti in vise si ne trezeste la realitate intr-un mod foarte dur...Toti avem dreptul la o sansa, nimeni nu ne poate sta in calea viselor pe care ne straduim sa le implinim cat mai repede posibil...Nu trebuie sa fi criticat pentru ceea ce esti sau felul cum arati.
Un vis ce inca traieste in fiecare suflet de om .
Idolul meu .
Toti avem cate un idol, si nu ma refer la starurile de la tv renumite in toata lumea,ci la idolul sufletului nostru. Acea persoana care ne-a cucerit si cu gandul si cu inima si ne-a facut sa simtim sentimentul "dragoste".Un sentiment placut pentru alti iar pentru ceilalti mai putin placut din cauza suferintei cauzate ...Majoritatea dintre noi ne-am intalnit deja "idolul" si am ramas uimiti de gratia si caldura ce o emana cu placere. Starul inimi noastre mai si calca stramb pe un drum gresit ales accidental...Daruim inca o sansa pentru toate sentimentele noastre dandu-le din nou visele luate cu forta si viata vesnica..Incercam sa ne abtinem lacrimile grele cat un bolovan...Ne impletim mainile pe fata si realizam ca am devenit dependenti dupa o fiinta unica pentru noi si poate pentru alti .Stam si ne gandim incontinuare ce se va intampla apoi...Totul este in voia sorti...Sansa de a iubi se afla legata strans de mainile noastre mici si fragile..Nu gasim nici un raspuns logic la ce se intampla in jurul nostru...Pe buzele crapate usor se naste un mic zambet ce da nastere la un moment plin de afectiune si caldura...Ne imaginam lumea cu alti ochi...Trecem prin viata ca un fulger si ne oprim la capatul tunelului zarind o mica lumina ce se indreapta spre noi...Ne oprim in fata unei usi pe care scrie " Sperante"...Apasam cu grija clanta ce scartaie enervant si deschidem incet usa...In jurul nostru se afla o camera mare plina cu pergamente patate cu cerneala albastra ca cerul ...Pe fiecare pergament se afla cate o speranta care inca are mai ceva ca flacara de lumanara si speram ca nu se va stinge niciodata brusc din viata noastra ...Fiecare persoane are cate un "idol" . :)
Sunt si voi fi mereu aceasi fata ca toate celelalte ce infrunta greutatile vieti in care se avanta zi de zi cu momente bune si rele,si se ascunde dupa o masca ruginita de la anii buni pe care ia avut..o masca ce nu o mai poate fi purtata mult timp.. toti suntem si vom fi mereu oameni ! Nu conteaza ce orientari sau ce pareri avem fata de alte persoane, va fi un moment in viata in care vom pune piciorul in prag si vom rosti " sunt om, nu un monstru manipulat de vorbele altora" .
Cine sunt ?
Mangai lasciv pamantul rece cu pasi mei micuti ce se aud peste tot,si un gand imi invadeaza mintea zi si noapte..Cine sunt?De ce sunt?Pentru ce sunt? Toate aceste intrebari imi macina capul si nu ma lasa sa "respir"....Cine sunt?Sunt doar o simpla "ciudata" care se ascunde dupa o masca intunecata in abis ...Poate ca sunt uneori irascibila,cand furia pune stapanire pe mine si ma controleaza in voie...Poate ca uneori sunt prea sensibila si visez cu ochi deschisi tot timpul. Poate ca sunt doar un copil ce vede realitatea crunta cu ochi verzi ca de sticla ..Poate ca incerc sa ma schimb in bine prin greselile care le fac ,toti avem o latura a noastra care este ascunsa intauntru,uni oameni si"o pun in evidenta,alti nu. Multi dintre noi ne este frica sa aratam ceea ce suntem cu adevarat si sa ne exprimam liber,de ce ne ascundem ? Pentru ca cei din jurul nostru ne vad ca niste simpli oameni care isi traiesti vietile " banale" Multi au avut curajul sa se arate defapt asa cum sunt ei, dar cu o mare teama in suflet ce apasa orice gand rau ...De ce trebuie mereu sa ne ascundem dupa o masca si sa induram totul fara sa ripostam? Poate ca uni dintre nou sunt gay,lesbi.bisexuali,inchisi in ei ... Si ei sunt oameni ca si nou si nu ar trebui sa criticam astfel de oameni pentru ceea ce sunt, Nu exista o regula ca barbatul sa iubeasca femeia,bine aici era vorba de ce sex ne atrage dar asta nu conteaza . As vrea atat de mult ca oameni sa se arate cu adevarat si sa numai pretinda ca sunt cineva anume..Nu are nici un farmec daca nu esti tu insuti si traiesti asa cum vrei tu dupa propriile reguli . Stiu ca nu este usor sa iti dai "masca" jos dupa atata timp si oameni sa iti vada " chipul" interior . Si sa se uite la tine cu ochii mari cat cepele si sa ramana cu un soc in minte ..Sa se mire ca fata aceia care injura de dimineata pana seara si se purta nepasator,sa fie dintr-o data o latura calda si blanda cu oameni nevinovati .Daca cineva chiar ne iubeste sincer ,ne accepta asa cum suntem noi si cu greselile pe care le mai facem in diferite situati ... Daca ti la cineva nu il schimba, deoarece persoana aceia va crede ca nu o iubesti si vrei sa o schimbi ca manipulezi ca o marioneta neajutorata . TOTI TREBUIE SA AVEM O SANSA LA CEVA NOU . :)
sâmbătă, 24 septembrie 2011
Imperfectiunea este perfectiune .
Un suflet...Un suflet ce provoaca greseli marunte sau mari....Niste greseli crunte pe care le rotunjim impreuna si facem totul ca la inceput...Ca o noua lume ce o ia de la zero ...Greseli din care invatam fiecare amanunt ce ne scapa printre degete....Un suflet ce greseste si dovedeste ca nu este perfect...Perfectiunea din el prinde contur din ce in ce mai mult pana reuseste sa arate oricarui om de ce este in stare chiar daca are si defecte si nu ii este rusine sa arate partea rea din el care poate greseste cu nevinovatie sincera si te indeamna sa accepti persoana asa cum este pentru ca in tine se naste atractia necontrolata ....Inima iti surade in orice moment cand "calci stramb" ...Simti ca acea greseala este facuta din dragoste si o mica particica din suflet se simte vinovata pentru ceea ce face in fiecare zi...O greseala inocenta...Un copil mic ce inca invata din greselile sale si vrea ceva mai bun...Ma uit in jurul meu...Imi deschid ochii...Si pur si simplu in mine traieste sentimentul de scarba pentru persoanele care reproseaza totul la orice greseala facuta....Imi dau seama ca uni oameni chiar nu apreciaza ce au si nu isi pretuiesc pana mai au si ultimul strop de afectiune primita..Un om ce se straduieste din rasputeri sa creeze tot ce este mai bun pentru persoana de alaturi...Zbori prin greseli si invataturi si iti dai seama ca viata prinde din ce in ce mai multa culoare vie ce a fost nascuta din greseli....Greseli apasatoare care le poti repara...Ca un castel de nisip...Cand valurile spumoase se zdrobesc de mal si iti distrug castelul facut cu atata rabdare...Iti aduni mai mult nisip si pana la urma reusesti sa faci din nou ceea ce ti-ai propus..De la capat...Te gandesti ca dupa o greseala imensa iti pierzi jumate din suflet impreuna cu persoana caruia i-ai daruit fiecare secunda din viata...Si multi dintre noi stam cu mainile in buzunar si mergem mai departe fara a incerca sa recapatam ce am avut odata....Sa te intorci inapoi si sa soptesti un " nu pleca, te iubesc"...Doua jumatati impartite in locuri diferite ale lumi...Majoritatea dintre voi vorbiti despre dragoste chiar daca nu ati gustat niciodata acel sentiment plin de iubire care pana la urma pleaca pe un drum lung fara cale de intoarcere....Daca te crezi perfect dai dovada de cele mai multe defecte de pe pamant .
Moarte .
Ti-a fost vreodata frica de sentimentul acela inspaimantator ce ne strabate gandul in fiecare minut al zilei?Ti-a fost vreodata frica de moarte?Sa simti cum trupul si inima ce si-a pierdut si ultima bataie iti sunt adancite intr-o groapa mare cu mormane de pamant rece ...Sa ii vezi pe ceilalti si sa ii privesti cu atata dor...Dar ei te vad ca o amintire pierduta in ochi lor goi...Sa te stingi ca o flacara de lumanare ce isi pierde orice strop de viata....Sa te pui pe ganduri si sa iti dai seama ca odata si odata va veni timpul in care te vei stinge din viata si iti vei inmana spiritul cerului albastru ca apele neschimbate...Vise...Iubire...Emoti...Sperante...Toate adunate in amintiri pline de dor sa fie trezite la viata din locul de veci...O inima pierduta ce inoata acum intr-un negru plin de singuratate...Ca un fluture ce zboara liber intr-o alta lume si lasa in urma niste amintiri ce vor ramane doar....Amintiri....Sa ai inca speranta sa crezi ca spiritul tau hoinar care strabate lumea intreaga,se va intoarce in trupul mic si totul va fi ca la inceput...O noua lume...O noua viata...Sperantele curg mai ceva ca izvoarele de apa curata...Sperante irosite degeaba si aruncate intr-un vant amenintator ce flutura frunzele din copaci...Moartea pune stapanire pe orice vietate care poate se stinge prea repede din viata...Toti am vrea sa avem viata vesnica si sa traim alaturi de cei pe care i-am iubit sincer o viata....Te invarti intr-o spaima apsatoare....Numai cand gandul iti coboara la acel sentiment oribil si fara un strop de traire...Poate ca cei din jur ne stiu numele dar nu si povestea ce am traito in trecutul indepartat...Nimeni nu scapa de acel gand plin de scarba ce ne face sa tremuram cand pronuntam cuvantul acela...Toti ne inmanam sufletul intr-o camera mare in care intunericul stapaneste orice miscare facuta...Si ramanem blocati in acel lacas sinistru pentru totdeauna...
vineri, 23 septembrie 2011
Laso balta .
Usor usor pleci..Lasand in urma tot ce ai strans pana acum cu o multime de amintiri infipte intr-un mic loc numit inima....Sperantele mor odata cu dorinta de a te uita in urma si a mai spune pentru ultima data " inca o sansa" ....Inima pleaca incontinuare pe drumul ei confuza de tot ce este in jurul ei...Minciuni,dezamagiri,lacrimi...Buzele crapate si neatise de un veac...Inca spera sa aive puterea sa uite si sa nu lase in urma tot ce a cladit un an intreg plin cu amurgul fericiri si al tristeti...Negru si alb pun stapanire pe niste pagini patate cu amintiri lovite cu picaturi mari de lacrimi invinetind ploapele firave...Pleaca incontinuare pe drumul ales...Inima batand ca un ceasornic in trupul cel mic..A fost odata un " tu si eu " ...O ultima atingere prin minciuni si drumul se incheie brusc si dur...Amintiri ce inca circula pe "strada inimi"..Uita-te la mine..Doreste-ti sa ma intorc din nou pe drumul vechi prin care am strabatat atatia " kilometri" de furie si tristete inchisa intr-un mic lacas .Pare asa de amuzant cand te gandesti ca e ca o joaca simpla ce devine dintr-o data complicata si iti provoaca nopti albe pline de insomni si ganduri nelinistite ...Si pana la urma te lasi luat de val si impartasesti si tu aceasi dragoste primita in dar de la o persoana speciala tie, o persoana ce mai si greseste calcand stramb in anumite feluri...O cheie ce deschide o usa numita " Vise" in care pasesti cu grija si iti doresti sa dai o ultima sansa uitand toate minciunile spuse de buna voie ...Treci speriata intr-un loc negru lovita cu brutalitate de sperante si rugaminti sincere sa mai dai inca o sansa .
joi, 22 septembrie 2011
O viata .Un obstacol
Multe dintre noi ne punem intrebarea " De ce nu exista ceea ce vreau eu sa existe"..Intrebarea asta a intrat in inima si gandul oricarui fete amaginduse cu dezamagire adancita intr-un suflet mic...Mereu ne intrebam de ce nu exista genul de baiat care sa iti impartaseasca orice sentiment patruns..Sa iti vorbeasca despre ce il apasa inima...Sa iti sopteasca suav ca va fi bine dar sa nu fie o minciuna aruncata in vantul rece de toamna...Sa se uite in ochi tai si sa isi vada reflexia in dragostea ta pura...Sa isi dea seama cat de mult il iubesti fara sa iti coloreze viata in negrul parasit...Sa te stranga tare la umarul tau linistindu-te cu vorbe...De ce nimeni nu te strange in brate atunci cand ai nevoie?! De ce privesti cerul senin su suspinand in amar? De ce nimeni nu se intereseaza de starea ta sufleteasca?! De ce soarta alege dupa cum vrea ea si ne face viata un calvar infinit?! Mii de intrebari zboara in jurul fiecarui om nelinistit de ziua urmatoare..Toti incercam sa schimbam ceva ...Sa ne facem remarcati in ceva ce nu existam...Toti suntem judecati dupa persoana ce o avem...Toti suntem criticati si tachinati de defectele noastre mici sau mari..Niciun suflet nu este lasat in pace sa traiasca fara obstacole...Fara oameni care sa le distruga inima..
sâmbătă, 17 septembrie 2011
Just a dream .
Stau afara pe marginea strazi admirand peisajul din jur..Vantul adie usor linistea ce a pus stapanire pe orice vietate ....Luna imi este alaturi cu misterul ei ce ma face sa o privesc atent fara nici un obstacol..Stele imi zambesc de pe cerul negru ca pana corbului...Frunzele purtate de vantul lin ma inconjuara ca un mic dans...In departare felinarele se zaresc luminand seara plina de intuneric si spaima...Inima imi tresare ca o pisica speriata la orce miscare facuta...Ochii imi sunt uimiti de "tabloul" ce il priveam cu atata drag ...Ca un copil mic ce a descoperit o noua jucarie...Aleile sunt pustii...Doar frunzele merg agale pe pamantul rece ce iti ingheata si inima ca un cub de gheata...Pana se topeste din cauza calduri ce emana bucurie si nevinovatie...Pulsul meu o ia razna odata cu vantul...Muzica sufletului ma cheama sa o ascult ore in sir departe de lumea asta ...Imaginatia zburda in capul meu ...Trupul imi ingheata incet incet...Spiritul imi paraseste trupul cu atata atentie si delicatete..Sufletul meu se inalta agale spre cerul instelat si plin de inocenta..Drumul imi pare infinit...Minutele tot mai scurte...Noaptea pe sfarsite..Imi intind mana cu speranta sa ating luna uriasa si senina de o culoare alba speciala ce iti atrage inima cu un mic magnet ... ca o rochie alba de mireasa... Inca ma straduiesc sa reusesc...Dar ma tot indepartez de "Femeia" cerului...Corpul imi zboara prin miile de stele gingase si pline de bucurie ca se afla " acasa"....Un trup singur in pustietate..O pasare libera si lasata sa zboare desupra luni... Un sunet ingrozitor imi distruge peisajul si lumea mea se destrama ca Titanicul in ocean...Urechile imi sunt asurzite de soneria telefonului ce ma anunta ca am avut doar un vis nevinovat plin de imaginatie creata inofensiv printr-un gand apasator numit Afectiune .
miercuri, 14 septembrie 2011
Questions in love
Iubim,Gresim,Iertam..Blah blah blah...Iertam de parca ar fi ultima data in viata si auzim decat un " promit ca nu am sa mai fac"...Daca ar fi asa...De ce am mai ierta inca odata..De ce am mai suferi...De ce ar trebui mereu sa fie cineva pe care sa il iubim cu atata pasiune si dorinta pura.?..De ce mereu gresim crunt si ne dam seama dupa o lunga perioada de timp realizam ce prostie am facut si incercam sa indreptam lucrurile?De ce punem suflet atat de mult pentru cineva care nu a meritat nici un coltisor de atentie?!De ce ne lasam prada lucrurilor si mergem pe un drum momentan perfect? De ce ne indragostim iar cu aceasi pasiune si dorinta infocata?De ce zambim de fiecare data cand soarele rasare mandru pe cerul albastru senin?De ce plangem cand afara ploua cu lacrimi de sange rosu ca vinul?De ce visam la ceva mai bun de fiecare data cand intampinam un lucru neobisnuit?De ce visam cu ochii deschisi la lucruri pe care ni le dorim cu toata vointa?De ce alergam agale pe strazile pline cu copi?De ce ni se aprind calcaile dupa niste lucruri simple dar totusi complicate?De ce ne topim dupa vedetele de la televizor?De ce vorbim ore in sir la telefon cu persoana iubita despre acelasi subiect?De ce criticam oameni cu probleme ?De ce ne suparamMereu ne intrebam intrebari la care niciun om nu se ofera sa ne raspunda cu un indiciu macar,sau cu un amanunt ascuns..Niciodata nu este mereu un raspuns...Daca ar fi raspunsuri..Nu ar mai fi intrebari...Daca nu ar mai fi intrebari...Nu ar mai fi iubire .http://www.youtube.com/watch?v=r6zpLcdfYj0
Bunica.
Merg agale pe strada plina de frunze ruginii..Peisajul imi da senzatia ca pasesc pe un covor pufos ca neaua...Inima imi zburda odata cu mersul meu grabit...Mintea imi trezeste cea mai draga amintire din copilarie...O femeie la varsta a treia cu par alb pielea neteda buze subtiri ochi mari ca cepele nasul carunt si vorbe firave..Femeia care mi-a facut copilaria un paradis infinit..Acea femeia se numeste Bunica...Femeia care mereu imi citea povesti palpitante inainte de culcare..Femeia care ma primea mereu cu bratele deschise si un zambet gingas pe fata cand ma temeam de fulgere sau aveam un cosmar oribil...Amintirea bunici se " dezmorteste" in mintea mea din nou si lacrimile imi inunda obraji fierbinti...Bunica a fost este si va ramane mereu femeia care va avea un loc imens in sufletul meu pur.Bunica imi va fi mereu draga,ea este rostul copilariei mele...Tanjesc dupa atingerea ei delicata a degetelor micute cu pielea zbarcita..Imi este dor de glumele ei fascinante si zambetul pe care il zaream in fiecare dupa amiaza a zilei intregi...Inima imi batea mai tare ca un ceasornic elvetian atunci cand imi rostea numele prin cuvinte splendide si menite sa fie rostite de o femeie trecuta prin viata ca Bunica ..Nu stiu cum ar fi fost copilaria mea fara bunica...Poate ca ar fi fost neagra si plina de tristete crunta..Bunica imi colora copilaria in culorile vieti infinite si ma facea sa doresc sa traiesc din ce in ce mai mult langa femeia pe care si acum inca o ador .
Toamna .
Stau pe veranda rece ca gheata a casei,soarele inca bate cu putere...Razele sale puternice emana o caldura " generoasa" de toamna..Vantul adie usor cerul albastru ca oceanul Atlantic...Frunzele copacilor cad una cate una alunecand usor in bataia vantului incalzind solul...Inima mea inca tanjeste dupa vara..Vara in care totul era posibil in fiecare clipa a zii...Vara care mi-a aratat multe "orizonturi" nedescoperite..Toamna isi face anuntata venirea cu picaturile firave de ploaie...Picaturile ploi care se zdrobesc crud de solul rece...Pe aleile din parc...Totul este pustiu...Frunzele valseaza elegant pe pamant..."covorul" galben te face sa te scufunzi in ploaia de frunze neincetate...Toamna se face auzita peste noi...Dar ...Vara va ramane in sufletul oricarui copil care inca spera la zilele de vara in care se jucau cu mingea sau alergau pana in zori...Priveau apusul soarelui pe plaja scufudansu-se in nisipul auriu...Soarele verii si acum rasare amenintator pe cer anuntandu-te ca vara nu a plecat si nu va pleca niciodata din sufletul nostru pur in care si acum traieste emotia firava de vara.Toti ne inchinam verii moarte dar inca in viata.
marți, 13 septembrie 2011
Happy ♥
Un zambet,o lacrima,o speranta,un vis,un sarut,o imbratisare,o privire...Parca si acum imi amintesc clipele in care speram sa traiesc ca o adolescenta normala intr-o lume ciudata si plina de "surprize" bune si rele...Visam ca am sa ma indragostesc,si asa a fost..M-am indragostit nebuneste de un om..mai clar,un baiat...Un baiat care nu a meritat nimic.Un baiat care mi-a distrus inima plina de speranta..Acum pierduta in amintiri adanci si inundata in lacrimi pure si amare..Ochii mei il vedeau doar pe el,inima il vroia doar pe el..Sangele iubiri pure imi curgea prin vene de fiecare data cand imi spunea un " Te iubesc" un " Te iubesc" nesincer...Iubirea mea pentru el s-a stins incet ca flacara de lumanare...In sufletul meu s-a nascut ura..Dispretuirea nemarginita pe care io daruiam cu bucurie..Lacrimi irosite in miez de noapte...Noptile erau o povara pentru cearcanele mele rosi si invinetite de la atatea picaturi de sperante numite "lacrimi"...Si acum daca imi amintesc,rad cu pofta..Pentru ca am fost asa de naiva ca un copil mic..Acum merg pe un drum care momentan cred ca este perfect..Un drum infinit de lacrimi amare inundate in dispret nemarginit de ura si ...Drumul care nu va avea niciodata un sfarsit..Drumul care totusi imi va arata speranta retraita din trupul fara pacat in care petcetluiesc inghitand in sec toata povara iubiri ravarsite de soarta si timp...O jumate de an irosita pentru o persoana vicleana si plina de minciuna...O persoana care imi face viata un calvar infern si ma face sa retraiesc clipele triste si ranile adanci dintr-un suflet uitat de lume pasind pe o cale mai buna spre viitor...Intr-o zi am ridicat capul mi-am sters lacrima micuta de pe obrazul meu ce ardea ca un incendiu imens ...Capul l-am ridicat cu mandrie si am spus "Merg mai departe ".
Uneori
Uneori vreau sa fug departe pe un drum infinit de vise si sperante,sa las in urma toate gandurile rele care imi apasa cu o greutate inima zdrobita de lacrimi amare.Uneori zambesc de parca as trai ultima zi pe acest pamant.Uneori plang cu lacrimi reci ca un cub de gheata alunecand pe pielea fina ca de matase alba ca neaua.Uneori imi este frica de ziua de maine.Uneori fac greseli crunte..Uneori visez printre nori albi ca zapada.Uneori zbor ca o pasare libera pe cerul senin si albastru ca oceanul intens.Uneori imi eliberez inima din stransoarea dureroasa a vieti si ma bucur de fiecare clipa din viata petrecuta cu aceeasi pofta.Uneori iubesc ca si cum ar fi pentru ultima data,uneori imi deschid ochii si vad ce este in jurul meu...Niste oameni care inca se straduiesc sa invinga teama sufleteasca care o poarta in trupuri curate ca o picatura lina de ploaie ce danseaza pe cer...Uneori sper la ceva mai bun..Uneori cedez nervos printre lacrimi..Uneori cant la lumina luni cu stelele martore...Luna si acum imi zambeste..Dupa atatia ani sunt acelasi copil care viseaza cu ochi deschisi...Uneori imi doresc sa fiu iar la o varsta "frageda"...Pentru a simti din nou gustul copilariei aventuroase...Inima mea tanjeste dupa amintirile moarte dar inca in viata...Uneori inghit in sec si spun " Trec peste"...Uneori simt ca numai am ce iubi..Uneori simt ca inima mea moare incet...Uneori cred ca,vorbele au fost doar o pierdere de timp si o minciuna inutila...Uneori imi dau firele negre ca de corb de pe fruntea fina si angelica...Uneori simt ca vreau sa fie ca acum .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




























