Sperante?!

Sperante...La ce sunt bune ?! Ne face sa ardem in propriul suspans cu inima in dinti la o noua sansa de fericire si ne distruge pacea. Tranteste toata usile sufletului si se inchide intr-o mica carapace . Urasc sperantele , si totusi sper..De ce? Pentru ca daca nu am "gusta" din sperante nu am mai fi, umani..Am fi doar inca o papusa aruncata la colectia de vechituri , nu sunt singura care uraste sperantele , te fac sa tremuri din toate incheieturile , iti taie brusc respiratia si simti cum cazi incet si dureros pe solul rece si gol..Urasc cand ma mint singura, cand ma fac sa cred ca totul s-a terminat intr-o poveste fara sfarsit..Si totusi sper, sunt multe sperante pe care le impartasim cu totii, chiar si cea mai banale sperante. Ex. Te uiti la Titanic si apare acea scena oribi de trista in care Jack moare de hipotermie, si totusi tu speri sa nu moara. Si iti stergi lacrimile cu servetele sifonate si aruncate langa tine. I know, e stupiid! Toti suntem stupizi atunci cand speram la cel mai banal lucru..la cea mai simpla chestiuta gandita vreodata..Ne lasam purtati de sperantele alea oribile ce iti pot  distruge visele in urmatoarea secunda.