Ceva tipic omenirii
Si indraznesti sa imi furi linistea ca un maniac de suflete ucise..Musti cu pofta din suferinta mea profunda si ma domini ca pe o marioneta lasata in voia sortii..Iti lasi ura sa te controleze ca pe o papusa, devii un infern real..In care toata armonia moare zdrobita de iluzii, iluziile care se citea realitatea crunta..Realitatea pe care o loveam cu sila stiind ca e inutil..Stiam ca iadul ma va inghiti cu nerabdare..Stiam ca nu voi mai vedea niciodata apusul divin aratandu-si splendoarea in propriul mister..Si totusi ma simteam inutila, o umbra ce isi petrecea vesnicia banala intr-o inchisoare de suflete...O puritate controlata de obsesia pentru durere...Doar minciuni murdare se aratau prin peisajul dezgustator pe care il priveam cu scarba..Peisajul ce mi-a distrus toate sperantele pe care le construisem in paradis..Sau ma rog, paradisul iluziilor..Minciuni , Durere , si oameni falsi..Controlati de ispitele vietii. Doar ceata , doar falsuri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu