luni, 16 aprilie 2012

Alone

Cat de straniu este gandul de singuratate , gandul care iti ucide si ultima picatura de viata. Ce se scurge incet prin corpul tau ranit de realitate..Sentimentul scarbos ce iti descopera inima inchisa intr-o celula neagra aruncata la un capat de iad..Este greu sa cauti drumul ratacit spre o noua viata, o noua sansa..Lanturile din umbra iti cuprind si ultima suflare..Esti ca un peste pe uscat, inima iti sta in loc poate pentru totdeauna, timpul..dusmanul tau, te urmareste cu obsesie, sperantele tale fug departe, si te abandoneaza intr-o barca parasita pe un lac gol si plin de spaima..Singuratatea din care musti cu sila, simtind atat de puternic visul ca intr-o buna zi soarele te va imbratisa cu razele lui de zeu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu