Teama..

Sunt speriata , sunt speriata ca inima mea va fi distrusa in cel mai chinuitor mod..sunt speriata ca rasaritul nu ma va mai mangaia cu splendoarea lui..sunt speriata ca nu voi mai putea niciodata sa imi unesc sufletul pur cu sufletul tau ascuns in umbra..sunt speriata ca nu iti voi mai spune niciodata ca luna mareata rasare in ochii tai de smarald.Sunt speriata ca nu voi mai putea atinge niciodata paradisul printre stelele gingase asezate pe peisajul negru ca o mantie de mister..Sunt speriata ca buzele tale carnoase si usor rosiatice nu imi vor mai  niciodata atinge pielea fina..Si mi-e teama de momentul in care privirea mea dezamagita va cadea in pamant si tu vei pleca, iti vei lua inima si ma vei parasi ca pe o marioneta aruncata pe o bucata de scena prafuita..Gandul ca poate stelele imi vor privii sfarsitul tragic intr-o balta de regrete vesnice..Drumul plin cu trandafiri rosii ca sangele va deveni o alee parasita imbratisata de spini ascutiti ca inima unui singuratic.. Sunt speriata ca noaptea nu va mai acoperii niciodata paradisul insorit cu care am invatat sa iubesc. Mi-e frica ca lacrimile inghetate se vor prelinge in chinuri..Sunt speriata ca ingerii nu vor mai dansa in jurul destinului inselator..Sunt speriata ca nu voi mai avea nimic, voi fi sora cu durerea ce imi va cuprinde inima si o va domina ca o ispita..Imi va lua toata armonia si ma va lasa abandonata langa o mare de sange, sangele realitati crude..pe care trebuie sa o savuram cu sila. Mi-e frica ca zambetul lui divin se va sterge ca o fantoma pierduta in asfintit.