Prizonier in suflet .

 V-ati gandit vreodata sa va inchideti    inima intr-un loc numit singuratate? Mereu am gandul asta in minte...Ma macina in fiecare zi si noapte...Ma streseaza dar intr-un fel ma si calmeaza...De cand eram copil mi-a placut sa fiu inchisa in propriul trup...Sa imi tin prizoniere gandurile si sentimentele intr-o celula ....Nu povesteam nimanui ce mi se intampla...Continuam sa ma prefac ca totul e bine si sa zambesc fals de fiecare data..Credeam ca a ma descarca nu e tocmai pentru mine ...Aveam propriul stil in a ma descarca...Scriam pe blog sau ascultam muzica ce ma face mereu sa plutesc...Nu am crezut ca e bine sa te descarci in fata altor persoane...Poate ca le dadeam si lor sentimentul acela de nebunie ce inca infloreste in mine..Nu mi-a fost niciodata rusine sa recunosc ca sunt o nebuna notorie si singura...Defapt singura pana acum cateva zile...Dar bine bine asta e alta poveste . Cum spuneam...V-ati simtit vreodata incoltiti de niste sentimente pe care vrei sa le tii ascunse cu pretul vieti? Stiu sigur ca nu sunt singura persoana care face altfel de lucruri. Stiu ca  mult dintre noi ne inchidem in noi si scoatem la suprafata zambete false si minciuni marunte de genul " Ma simt bine ,n-am nimic. Totul e super " . Poate ca a minti uneori e un lucru bun...Pentru ca ferim oameni dragi de crudul adevar...Ce usor ar fi fost daca am trai fara nici o lacrima varsata din tristete,sa nu exista raul oribil ce traieste prin fiecare colt al lumi...Dar daca nu ar exista suferinta nu ar mai exista si fericire...Doua sentimente pozitive si negative...Poate ca uneori sentimentul de tristete ne inchide in noi si nu ne mai lasa sa scapam din mainile sale ...Eu una urasc fericirea, o urasc atat de mult in cat imi e scarba de acel sentiment,pentru ca stiu ca dureaza prea putin .