Nu totul dureaza pana la sfarsit .

Stau rezemata de masa din bucatarie sorbind dintr-o cafea fierbinte..Cofeina imi intra in sange si ma face sa ma gandesc la trecut la prezent si la viitor...Poate ca am avut multe intrebari pe parcursul vieti dar nimeni nu mi-a raspuns..si poate nici la intrebarea asta nu imi va raspunde nimeni...Oare ma va iubi vesnic? Imi e frica de ziua in care imi va spune " nu mai ai ce cauta in viata mea"...Imi e scarba de acel sentiment pe care il traiesc cu teama in mine...Gandurile imi trec prea repede in cap  ca sa ma hotarasc la ceva sigur...Stiu ca nu totul dureaza vesnic...Si poate ca le stric visele altora dar din pacate asta e realitatea..Stiu bine ca va fi momentul in care sa imi i-au la revedere de la el,dar gandul ma macina prea tare cand se va intampla acel moment ingrozitor ce imi da fiori pe sina spinari ...Incerc sa ma calmez privind pe geam...Regina nopti luna,isi face aparitia  intr-un mod misterios ce ma face sa imi dau seama ca o face atat de speciala prin eleganta ei...Stele o acompaniaza cu placere pe cerul negru ca un carbune...Mintea iar imi zboara la el...Un zambet sincer imi apare pe chipul obosit ....Ploapele mele se umezesc la cateva picaturi de lacrimi nevinovate...Imi ridic incet degetul aratator si imi sterg lacrimile cu atentie...Cearcanele inca nu mi-au disparut...Se pare ca noptile albe ies in sfarsit in evidenta...Zambetul inca nu imi este sters...Inima imi surade dupa glasul lui suav...Si voi trai mereu cu frica in inima ca intr-o buna zi il voi pierde .