joi, 29 septembrie 2011
Dorul din mine creste
Imi ating delicat cu degetul aratator,firele de par rebele ce sunt azvarlite pe fruntea meea fina...Imi frec ploapele obosite...Imi e dor de acele momente speciale in care zambeam sincer si nu trebuia sa ma prefac in fata cuiva..Imi e dor sa rad din nou cu aceasi pofta ...Imi e dor sa ma trezesc cand rasare soarele sa ies pe balcon si sa ascult cantecul pasarilor ce imi invioreaza urechile ...Imi e dor sa ma plimb din nou pe plaja pustie fara nici o vietate in afara de mine...Imi e dor sa privesc valurile spumoase ce le inghit nisipul atunci cand se zdrobesc de tarm...Imi e dor sa stau ore in sir cu o carte in mana si sa o citesc cu atat de multa curiozitate...Imi e dor de noptile in care ma plimbam pe aleile goale si admiram felinarele puternic aprinse ce imi bateau in ochii si ii faceau mai sclipitori ca un diamant ...Imi e dor de acel glas ca imi facea inima sa bate din ce in ce mai tare gata sa iasa din piept ..Imi e dor sa visez cu ochi deschisi pe un cer mov si nori albastri ...Imi e dor sa ma comport iar ca un copil mic ce face pe toata lumea sa rada...Imi e dor sa ascult cu atata atentie o persoana nevinovata...Imi e dor de un "te iubesc"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu