sâmbătă, 24 septembrie 2011

Moarte .

Ti-a fost vreodata frica de sentimentul acela inspaimantator ce ne strabate gandul in fiecare minut al zilei?Ti-a fost vreodata frica de moarte?Sa simti cum trupul si inima ce si-a pierdut si ultima bataie iti sunt adancite  intr-o groapa mare cu mormane de pamant rece ...Sa ii vezi pe ceilalti si sa ii privesti cu atata dor...Dar ei te vad ca o amintire pierduta in ochi lor goi...Sa te stingi ca o flacara de lumanare ce isi pierde orice strop de viata....Sa te pui pe ganduri si sa iti dai seama ca odata si odata va veni timpul in care te vei stinge din viata si iti vei inmana spiritul cerului albastru ca apele neschimbate...Vise...Iubire...Emoti...Sperante...Toate adunate in amintiri pline de dor sa fie trezite la viata din locul de veci...O inima pierduta ce inoata acum intr-un negru plin de singuratate...Ca un fluture ce zboara liber intr-o alta lume si lasa in urma niste amintiri ce vor ramane doar....Amintiri....Sa ai inca speranta sa crezi ca spiritul tau hoinar care strabate lumea intreaga,se va intoarce in trupul mic si totul va fi ca la inceput...O noua lume...O noua viata...Sperantele curg mai ceva ca izvoarele de apa curata...Sperante irosite degeaba si aruncate intr-un vant amenintator ce flutura frunzele din copaci...Moartea pune stapanire pe orice vietate care poate se stinge prea repede din viata...Toti am vrea sa avem viata vesnica si sa traim alaturi de cei pe care i-am iubit sincer o viata....Te invarti intr-o spaima apsatoare....Numai cand gandul iti coboara la acel sentiment oribil si fara un strop de traire...Poate ca cei din jur ne stiu numele dar nu si povestea ce am traito in trecutul indepartat...Nimeni nu scapa de acel gand plin de scarba ce ne face sa tremuram cand pronuntam cuvantul acela...Toti ne inmanam sufletul intr-o camera mare in care intunericul stapaneste orice miscare facuta...Si ramanem blocati in acel lacas sinistru pentru totdeauna...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu