Prea greu .

O inima curata , ce canta la harpa luminata de stralucirea lunii . Regina nopti ce domina cerul negru pictat cu luminite abia zarite . Stelele jucause zambesc in senzatia unica pe care o simteam  atat de intens incat vroiam sa zbor pana la ele si sa le ating ca si cum mi-ar fi frica.. imi mangai sufletul cu soaptele lui ce au ramas implantate peste tot in mintea mea .  Visele ard de nerbdare sa devina realitate in cel mai dulce si unic mod . Azi numai este loc de suferinta, ci doar de iubire profunda care vorbeste atunci cand sufletele noastre sunt adormite  in patul lor acoperit cu petale de iubire . Mireasma trandifilor imi imbata narile facandu-ma sa inebunesc din ce in ce mai tare pana inotam in paradis . Ma aduceam cu greu pe solul rece, firul realitati ma pierduse in sfarsit . Zburam printre visele mele , sufletul imi era inconjurat cu spini . Era protejat de orice lucru rau care ma putea face sa urlu ..Dar nu stiam cat ma va tine armura asta..Vreau doar sa existe un inteles de ce fac toate astea , respir visez, ma mint singura . Nu imi pot imagina de ce totul trebuie sa fie inteles . De ce sa intelegi cand poti simti ? Sa simti cum esti patruns de  sentimente profunde care iti pun mintea pe un drum ratacit de cuvinte .  Imi aleg drumul momentan potrivit si ma hranesc cu sentimente .