Anestezie

Numai simt nimic, totul din jur imi pare mort . Lipsit de acea stralucire si fericire sublima , doar indiferenta mai rece ca un cub de gheata . Zambete ratacite pe un drum ascuns de noi toti ,  si probleme din ce in ce mai multe . Dupa una vine alta , ca si cum am inghiti o tornada ce ne omoara pe interior pana numai simtim absolut nimic . Ma uit in jur si incerc sa privesc departe de aparente , sa gasesc iar fericirea acea ce ma ataca atat de brusc incat aveam scantei si furnicaturi in corp . Ma straduiesc degeaba , ma adancesc in tot mai multa tristete si numai simt nimic..nici macar cea mai ascutita sabie nu ma mai poate patrunde, pentru ca , corpul meu este deja in moartea sa agitata si plina de mister . As cauta din nou tot mai multe raspunsuri, dar degeaba . E inutil sa vezi ca , cineva se straduie sa omoare tristetea si sa plece departe pe un alt drum plin cu fericire. Credeam ca va fi bine sa numai simti nimic si ca fata ta sa numai schiteze aboslut nimic . m-am inselat atat de tare incat,,as vrea sa stiu ce se petrece in jurul meu si de ce imi place sa ma complic atat de tare.  Fericirea ma lasat in pustietate lasandu-ma sa urlu dupa ea cu dispersre..desi ar fi inutil sa incerc macar sa scot un tipat de ajutor . Pentru ca nimeni nu are cum sa ma ajute . Sunt sub controlul anesteziei ce imi domina corpul si sufletul patat de sentimente pure . Tot ce simt e doar indiferenta venita din partea mea , vreau doar sa fiu inchisa intr-o camera unde doar eu sa fiu si singuratatea mea . Sa fiu izolata de toti si de toate , doar eu sa ma uit in oglinda si sa vad o fantoma . Sa o urasc pe cea din oglinda dar in acelasi timp sa ii mangai chipul pal si sa ii zic  " o sa fie bine micuto " desi poate nu va fi asa, este doar multa singuratate pe care eu mi-am dorito . sa ma gandesc doar la cei din jur si ce ma inconjoara pe mine . Nu vreau sa fiu  atacata cu intrebari : de ce? , pentru ca niici eu nu stiu , si as vrea atat de mult sa va regasiti in ceea ce spun .