Nu te intoarce.
Ii priveam chipul usor rosiatic , privirea lui nu exprima nimic..Era un peisaj pe care as fi vrut sa nu il privesc niciodata, dar s-a intamplat. S-a intamplat sa iau parte la scena tragica dintre viata, si eu . Imi fortam lacrimile sa curga crezand ca ma voi descarca mai usor, in zadar. Ii auzeam inima batand cu putere gata sa sara din corp , ochii sai profunzi de culoarea cerului, acum numai exprimau aceeasi caldura care ma imbratisa zburand pe nori. Acum ochii aceia au devenit un tablou trist pe care l-ai privii cu lacrimi grele. Nu indraznea sa spuna ceva , doar privirile noastre isi vorbeau..Privirea dezamagita pe care as fi vrut sa nu o vad niciodata,poate doar in cosmaruri sumbre. Blugii sai cafenii acum erau patati cu micute picaturi de lacrimi ce se prelingeau rapid pe obrajii lui uscati. Vroiam sa spuna ceva, sa imi reproseze ca e vina mea, sa actioneze cumva dar nu. Nu reactiona in niciun fel. Chipul lui impietrit nici nu avea macar destul curaj sa ma priveasca cum incerc sa contrazic realitatea crezand ca e doar un cosmar.Era un cosmar , realitatea este un cosmar urat din care te trezesti dupa o perioada aproape vesnica. Am vrut sa plec, sa il las acolo suspinand dupa dulcele trecut ce ne lega, am vrut sa ii intorc spatele aratandu-i ca nu sunt o marioneta veche pe care o arunci dupa ce ai facut-o bucati. Dar nu indrazneam sa fac ce mi-am propus, eram doar o statuie fara viata ce inauntru isi plangea soarta cruda, niste vise facute scrum intr-o lava de ceata.Dar intr-un final , am plecat fara sa spun ceva. Doar pasii mei se auzeau in linistea aia enervanta..El nu a reactionat, a ramas acolo lipsit de viata ca prima data cand mi-a marturisit realitatea ca o poveste dramatica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu