O amintire ce va ramane in niste ochi goi .

Imi dau la o parte firele rebele de par de pe chipul angelic...Ma scufund intr-o liniste apasatoare.. Doar lacrimile grele ce se zdrobesc de parchetul rece se mai aud ...Imi ridic degetul aratator si imi sterg cu greu lacrima inofensiva...Stau cateva minute si realizez ca plang degeaba ...Imi irosesc picaturi de lacrimi pure pentru ceva ce nu prea are rost ...Cand eram mica speram ca  voi trai  fericita alaturi de cei pe care ii iubesc atat de mult incat mi-as da si ultima rasuflare...Dar cand eram inca in transa copilariei eram atat de naiva...Nici prin cap nu imi venea ca am sa sufar atat de mult si ca ma voi confrunta cu niste probleme imposibile...Una dintre ele ar fi " Dezamagirea" Mereu am fost dezamagita de persoana josnica ce am fost sunt si voi fi mereu...Faceam lucruri patetice si nici macar nu ma straduiam sa le repar...Mereu am fost o persoana imposibila ce nu poate fi inteleasa decat de cineva cu un dar aparte..Totusi imi e greu sa cred ca am pierdut inca un lucru important ..Mi-a dat aripi si eu i-am zis " nu stiu sa zbor" ....Mi-a dat sansa de a iubi dar i-am spus prin soapte " eu nu stiu sa iubesc"..Cine se gandea ca  totul va fi diferit...Mi-a dat sansa de a iubi inca odata cu aceasi pasiune ...Nu vreau sa vada sau sa inteleaga de ce spun toate astea..Cand inchid ochi vad un abis...El vroia doar sa imi dea iubirea inocenta pe care spera sa o impartasesc si eu ...Incercam sa il ating..Acum ma straduiesc dureros sa il prind inca odata de mana fragila ...Trebuia sa il las sa plece..Sa isi vada fericirea implinita cu o finta speciala si facuta pentru el...Fac singura pasul pe acelasi drum infinit de ganduri negre ...Simt cum ma sting incet.. Aveam un vis...Cand te-am lasat sa pleci s-a spulberat...E multa durere care se extinde pe un teritoriu permis ...Am murit in paradis .